UN LOC UNIC PE TERRA

In sudul Chinei, in provincia Yunnan, la granita acestei tari cu Vietnamul, se afla un loc cum putini si-ar putea imagina ca exista. Pare rupt din povesti sau, mai degraba, din panzele unui pictor indragostit de prea multe culori, un fenomen unic pe Terra de care localnicii si oficialii de la Beijing nici nu par sa fie constienti, dovada fiind faptul ca zona nu a fost inclusa in circuitele turistice iar oamenii isi duc viata linistita la fel ca acum cel putin un secol....


In provincia Yunnan, mai precis la sud-vest de Kunming, capitala acesteia, dealurile, a caror altitudine nu depaseste 800 de metri, sunt complet acoperite de culori vii, intr-un melanj incredibil, capabil sa iti taie rasuflarea. Motivul acestui fenomen il reprezinta concentratia mare de minereuri feroase care, datorita unei lungi perioade de oxidare, au dat reliefului o neobisnuita culoare rosie. Peste toate se adauga sutele de culturi diferite ale taranilor chinezi, practic nicio parcela nu este lasata la voia intamplarii, culorile acestora intregind un peisaj care i-ar fi lasat muti pana si pe pictorii suprarealisti...

                   

Locul pare, in acelasi timp, desprins din povestile lui Tolkkien. Una dintre cele mai frumoase si mai indragite imagini este aceea in care taranii chinezi pleaca in zorii zilei, in carute trase de magari, catre parcelele pe care fiecare a cultivat altceva, in functie de preferinta fiecaruia... Suna banal atunci cand spui ca un deal este acoperit de culturi de cartofi, de rapita, de porumb, orz sau legume. Dar atunci cand privesti totul ca un intreg, imaginea se aseamana cu un vis dintre cele mai frumoase...

Obisnuiti de secole cu aceasta panorama, localnicii spun totusi ca momentul cel mai frumos al zilei il reprezinta apusul. Atunci, norii sangerii arunca asupra dealurilor o lumina care transforma totul. Doar atunci, spun ei, se poate observa adevarata frumusete a locurilor.                                

Tot in aceasta zona veti intalni si un obicei ciudat, acela de a inhama la carute animale din specii diferite. Desi preferati sunt magarii, nu de putine ori veti vedea tragand la acelasi jug un cal si un magar, un cal si o vita sau un magar alaturi de un taur. Motivul? Il spun aceeasi tarani chinezi. Fiind din specii diferite, animalele au temperamente diferite, astfel ca, atunci cand un animal devine indaratnic, celalalt ii impune ritmul sau, iar metoda functioneaza de fiecare data....

                                                                        
                                                                    

In nopti tarzii

Ti-e dor, in nopti cetoase, stiu

Sa fii cu mine, sa te-alint

Sa ma strecor in camera zambind

Ca o naluca-n ceas tarziu.

Sa ma asez la masa ta de scris

Sa-nvalui aerul cu-al meu parfum

Sa-mi ceri parerea, eu s-o spun

De viata impreuna si de drum.

Ideile vartej in jur sa zboare

Sa ne cuprinda dorul de visare

Si amandoi pornind in marea taina

Sa facem din iubire haina...

L MULTI ANI, surioara mea!

Astazi este ziua ta de nastere.

Un prilej pentru mine sa iti reamintesc cat tin la tine.

Ca esti parte din sufletul meu.

Ne curge acelasi sange prin vene.

Dar si simtiri, trecut, educatie si atatea ganduri comune.
Ne-am format impreuna.

Ne-am fost mereu alaturi.

Am ras, am plans, ne-am spus secrete...

Cand ai aparut pe lume

am zis gata, declinul suveranitatii mele a inceput...

Niciodata insa, de atunci, nu am conceput viata fara tine.

Pentru ca atat de des inimile noastre

au batut in acelasi ritm.

Iti aduci aminte, cand ramaneam singure in casa,

cum ne imbracam cu rochiile mamei

si ne incaltam cu pantofii ei cu toc?

Cum au trecut anii...

Dar ne avem una pe alta si asta ne da putere...

Te iubesc, surioara mea!

GANDURI

FRUMUSETEA..........

Frumusetea e perceputa de fiecare dintre noi... altfel! Nu e obligatoriu ca ceea ce-mi place mie si-mi incanta privirile, sa-ti placa si tie la fel...


Insa cred cu tarie ca ce e frumos pana la stralucire, pana la Dumnezeu........ e FRUMOS pentru toata lumea!!!

Mi-a placut in aceasta viata tot ce-a fost frumos... barbatul frumos, cantecul frumos, ziua frumoasa, floarea, o mana... frumos intinsa... la momentul potrivit...

Imi plac copiii, ii iubesc... cu tot cu nevinovatia de pe chip, cu zambetul mai real decat orice e viu, cu sufletul neumbrit, inca... de povesti... Sunt frumosi doar pentru ca sunt!

Iubesc florile... caci vad si-n ele aceeasi puritate, aceeasi lupta cu frigul... aceeasi revenire la viata... aceeasi culoare...

Iubesc tot ce e viu: natura, lacurile, marile albastrite de lumina soarelui, nisipurile fine, zapezile atat de albe... iarba, pomii proaspat inmuguriti...!

Si iubesc... oamenii... oamenii care iubesc frumos, care canta frumos... oamenii care cred in curatenia faptelor ce le savarsesc, oamenii care n-au limite in iubire... oamenii care imbatranesc frumos...

Si frumos imi place sa traiesc... sa ma inalt... sa iubesc... sa pastrez... sa cer... sa sper... sa uit... sa iert... SA MOR...

De-un sfert de secol.............

                                                           ..............sau poate nici atat.............

... nu suficient cat mi-ar trebui, cat as fi vrut, cat o sa vreau, cat mai lipseste sa mor de fericire ca traiesc asa cum abia indrazneam sa visez... la trecerea mai mult brusca de la adolescenta rebela de liceu, la... la mai departe, la pragul care m-a implinit ca om, apoi ca femeie.

Fara regrete mari acum, fara multa minte atunci, cu toata increderea in femeia ce-am devenit si rabdarea pe care n-am crezut s-o am vreodata... iata-ma in fata mea...

Traiesc un moment tare important: ma bucur pentru mine, si daca nu m-as aplauda eu... oricum n-as astepta de la altii ropote... nu le aud... caci nu suna toate bine...Nu va imaginati ca implinirile astea vin in urma imbogatirii mele... castigarii marelui loz, devenirii peste noapte "doamna" vreunui magnat "domn"... (halal impliniri)... NU!

Implinirile mele profesionale, familia mea, "el"... fiintele cele mai dragi!

Un drum greu... si-asa de lung... incat aproape ca eram sigura de esecul devenirii mele! :P

Cu toate acestea, eu am indraznit nebuneste sa vreau sa scap si sa reusesc implinirea celei mai arzatoare dorinte.

Pentru luptele neobosite cu mine si pentru atatea vise frumoase facute praf de suflete pagane... pentru cativa ani frumosi pierduti degeaba dar ramasi castigati in sertarasele sufletului meu... pentru ei, pentru tot ce insemnam eu cand nu mai meritam, si pentru aproape-un sfert de veac trait din plinul vietii daruite cu tot ce-ti poate da Dumnezeu mai mult! Aproape un sfert... caci sunt abia la pasul 21... din anii care nu m-au frant...doar m-au pregatit pentru sper... multii pasi ce vor sa vina..

       Si daca eu am meritat atat... in urma mea si totusi peste tot ce-nsemn eu... este EL... acela caruia n-o sa am timp tot restul vietii mele sa-i multumesc... pentru ca m-a invatat sa zambesc din nou, sa ma eliberez de-atatea griji premature, sa cresc frumos, sa simt cat de multe pot si stiu, sa uit ca devenisem alta, sa ma adun din nebunia care ma-mprastiase-n mii de parti... sa rad... nu stiti cat de greu iti vine sa-nveti sa razi... dupa ce ai uitat atata amar de vreme... e ca si cand dupa o viata pe care ai dus-o pe picioarele tale, ramai paralizat si cativa ani... nu poti sa te ridici deloc... si in nenumaratele incercari de recuperare... pas cu pas... inveti ce candva stiai din instinct! Si nu, nu vorbesc despre un nou iubit, vreo draga cucerire...

        Poate vreodata o sa-mi permita viata sa pot sa va prezint si voua altfel simtirile mele... Deocamdata raman la stadiul de poveste... pentru ca-n viata nu pot sa am chiar totul... decat... in timpuri diferite! ;)

          
           Am o stare asaaaa.....sunt.....nu stiu cum.......... e genul ala de stare pe care o am eu cand sunt "altfel"... stare care-mi ingheata cuvintele pe buze, asa incat n-o pot descrie... E tare complicat cand te... dezmortesti! Cand dupa muuult timp de incordare si intrebari fara raspunsuri pertinente... te apasa o liniste care bineinteles... precede o furtuna ce se anunta fara sfarsit... unde sfarsitul are cele mai mari sanse sa nu fie cel visat inainte de culcare si motivul de trezire dimineata!
Poate maine o sa fie altfel...

           Si nu, nu e amagirea mea de luni dimineata, e doar gandul de mai bine cand incerc si eu sa ma gandesc la viitorul meu cel mai apropiat... si cel mai apropiat... pentru mine... e maine...
           Ma enerveaza starea asta... dar imi si place. Dintr-un singur motiv: imi da senzatia aceea de liniste interioara... cand de fapt n-o am, de femeie cu gandurile puse la punct, cand de fapt eu le-am imprastiat intr-o mie de parti... de "stiu ce vreau"... cand eu habar n-am, inca! :)
          Nu sunt dezorganizata, ba din contra, indraznesc sa spun... imi place sa am totul pus la punct... in schimb ameteala asta care ma bulverseaza e rezultatul dezorientarii mele... mai degraba...
          Cred ca stiu de ce sunt euforica, dar mi-e frica s-o spun si sa cred ca am dreptate... cred ca stiu de ce nu sunt "pe-aici" decat fizic... cred ca stiu!
         Nu e usor sa simti ca zbori spre nicaieri... dar e frumos! E o chestie pe care si tu... si tu... v-ati grabi s-o judecati si sa n-o-ntelegeti... dar e minunat... chiar daca imi da starile astea... Eu simt... si traiesc!;)
         Dar daca ai fi... "EU"... ti-ai zambi tie... si te-ar hrani sentimentul asta frumos, in momentul asta frumos... si cand peste toate te-ar alimenta teama... nesiguranta... necunoscutul... cred ca ai incepe si tu sa arunci cuvinte pe hartie, asa cum fac eu acum!

A trai cat mai intens si profund, de mai multe ori pe zi, toate emotiile binefacatoare, frumoase, divine, inaltatoare, minunate, implica totodata sa deschid larg usa fericirii" - poarta taramului de poezie a iubirii!

Timpul şi Sufletul..."Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate."(William Shakespeare)

NU MA UITA

Ca sa nu ma uiti … ai noptile de argint
O sa ninga in parul tau iarna sufletului meu
Ca sa nu ma uiti … eu ti-am lasat un vis
Din amintirea zilelor cand ajungeam pana la nori…


Daca anii se vor risipi in viata mea
Lasand in urma doar privirea ta
O Doamne, cat as vrea ca sa te regasesc
Mereu vei fi al meu…


Nu ma uita, poate ca doare
Speranta incet se pierde in urma ta…
Nu ma uita, da, poate ca doare
Te-astepta in noapte doar iubirea mea…

Am nevoie de iubire pentru a supravietui

Am nevoie de tine! Chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum paradisul mi se sufoca in fumuri groase si in ceturi gri? Chiar nu vezi cum in fiecare zi imi moare cate un vis si cum in fiecare privire mi se stinge usor lumina?

Imi chem ingerii sa ma ridice… Ii simt in jurul meu, dar nu ii mai pot vedea… sau nu mai stiu cum sa o fac… Imi pare ca sunt intins pe pamant de o vesnicie… praful nu a reusit sa imi murdareasca aripile… dar mi-am uitat zborul alb si rasul zgomotos…

Iar eu te vreau pe tine… De ce nu esti aici? Ma rog absent la cer sa imi deschida un drum printre nori, ma rog la stele sa imi arati drumul meu printre galaxii… Un fulger imi dezmembreaza universul… si-n mijlocul furtunii, eu te vreau doar pe tine…

As vrea sa vezi cum paradisul imi omoara fiecare inger din suflet si cum in fumul greu si gri mi se frange fiecare respiratie. As vrea sa aud un zgomot, dar simt doar tacerea ta cum imi sfasie aripile. Ah, tu chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum in fiecare privire mi se stinge usor cate un vis? Am nevoie de tine!

Vreau sa ma simt in felul acesta peste vreme

Vreau sa iti cunosc visele si sa le fac ale mele

Vreau sa schimb lumea numai pentru tine

Vreau sa fac tot ceea ce este imposibil…

Vreau sa te imbratisez strans sub ploaie

Vreau sa iti sarut zambetul si sa iti simt durerea

Stiu ce este frumos uitandu-ma la tine

Intr-o lume de minciuna tu ar trebui sa fii adevarul…

De fiecare data cand ma atingi devin un erou

O sa te fac sa fii in siguranta oriunde te-ai afla

Si sa iti aduc tot ceea ce iti doresti

Nimic nu ma depaseste…

Stralucesc ca o lumanare in noapte

Cand imi spui ca ma iubesti.

Vreau sa te fac sa vezi exact cum am fost,

Sa iti arat singuratatea si ce a facut din mine…

Ai intrat in viata mea ca sa imi opresti lacrimile,

Totul este usor acum – te am langa mine.

Am rupt bucati…

bucati din inima mea,

iar unii fara teama,

au calcat pe ea,

nu au stiut

s-o pretuiasca,

E inima unui OM,

ce stie sa IUBEASCA.

Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti… Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau…. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe…. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit…. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune te iubesc si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii…

Priveste-ma in ochi sa vezi asa cum te vad eu…atinge-ma sa simti asa cum te simt eu cu toata pasiunea…si dorinta care imi trece prin tot corpul ….asculta-mi inima sa simti cat de tare bate in preajma ta..si tot ce vrea sa-ti sopteasca ,strange-ma in brate si vei simti emotiile trupului meu si dorinta de a fi langa al tau.. saruta-ma si vei simti cum tremura buzele mele de dor cand le atingi, daca vei face toate astea vei stii ce simt pentru tine, si nu va mai fi nevoie sa-ti spun in cuvinte!!!

Buzele mele s-au deschis cu dragoste, spunând – un nu stiu ce, ca un cuvânt – Plăcere. Viața mea, atinge pielea ta, se mișcă sub zâmbetul tău. Ce dulce ar fi, dacă ți-aș atinge ușor buzele. Dar mie nu-mi stă în fire să sărut așa. Nu: eu te atrag aproape. Mai aproape. Să-ți sorb sufletul și să te-nfiori din creștet până-n tălpi. Tu m-ai luat in brațe și m-ai tras spre tine, iar eu m-am făcut mic, micut în mâinile tale. A dispărut toată împotrivirea mea și am dispărut și eu, topindu-mă într-o minunată pace. Deci acesta era și așa arăta. Ăsta era lucrul numit pasiune, care se furișase în muzică și o făcuse să plânga … care izbucnise din poezie și o făcuse să tremure.                    

 

Ce-ai vrea să-mi fii?

Să-mi fii o lacrimă de rouă

În tinereţea dimineţii?

Să-mi fii suspin de suflet tulbur

Sau paşi pe drumurile vieţii?

Să-mi fii..

Un zâmbet de lumină când întunericul m-apasă,

Să-mi fii izvor cu apă lină..

Şi cer de umbre-aş vrea să-mi fii,

Căci visele-mi, doar tu le ştii..

Fi-mi un surâs de buze fine

Ce mângâie al meu obraz,

Arată-mi calea cea mai simplă

Spre valul mării de topaz..

Mai ştii să-mi fii un gând cu îngeri

Şi visul să-l prefaci real?

Fi-mi somnul dulce-al dimineţii!

Fii poarta mea spre ideal!

Sau.. fi-mi mai bine numai aer

Să te respir în toată clipa..

Şi-atunci nu vei putea pleca

Căci aş murii..

Sau fi-mi o stea…si ramai in viata mea!

Mi-e dor de tine...iar si iar..

Tuuu...nu te-am mai vazut de cateva ore....nu te-am mai auzit de cateva minute....eu deja mor de dorul tau...mi-e dor de zambetul tau...si ala sweet...si ala kinky:)....mi-e dor sa te iau in brate...cum te tineam acum ceva timp....de fapt tu pe mine:)...tuuuu...mi-e dor de tine...pentru tine respir, tu imi dai sens pe lumea asta, pe tine te vreau si pentru tine dau totul...

NU DISPRETUI LUCRURILE MICI !

"Nu dispreţui lucrurile mici, o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face niciodată soarele: să lumineze noaptea!"

SCRISOARE DIN ADANCUL MARII

Petreci viaţa în călătorii spre ceea ce îţi doreşti într-un anumit moment, scurte priviri în neantul timpului, navigând din vis în vis, pasager pe o corabie a căutării propiului eu, sperând în ţărmul sărutului său. Aşteptând raza de soare prin spărtura norilor, raza de soare care să te poarte la mal. Aşteptând liniştea vântului prin frunzele de toamnă şi atingerea mâinii sale pe aleile parcului din oraşul pustiu.

„Şi din largul mării zbuciumate îţi simt sărutul în gustul sărat al mării ce-mi inundă chipul, iar din strânsoarea hamacului încerc să-mi închipui îmbrăţişarea ta şi regret toate clipele petrecute departe de tine, toate dăţile în care îmi pierdeam nopţile la bar, cu prietenii şi toate nopţile în care strângeai perna în braţe sperând că voi ajunge devreme acasă, ca să mă strecor în spatele tău şi să te strâng în braţe şi adormeai plângând … regret şi te rog să mă ierţi şi să mă ajuţi să te regăsesc în srânsoarea hamacului, aici, în mijlocul mării zbuciumate.

Şi te rog să mă primeşti în sufletul tău, să mă laşi să te mângâi o ultimă oară, acum când marea mă cheamă, să-mi asculţi sufletul urlând în faţa valului înfuriat, să-mi simţi durerea şi regretul că nu te-am sărutat, atunci când din uşă mi-ai urat: „Drum Bun şi să ştii că … te iubesc!”… lasă-mă să-ţi cer iertare şi să-ţi spun că şi eu te iubesc şi poate din a ta nemărginită bunătate îmi vei trimite o rază de soare să-mi fie călăuză spre a ta îmbrăţişare.”

Decriptăm mesajele trecutului doar în momentele de criză, uitând, atunci când vântul călduţ al cotidianului ne orbeşte vederea, atunci când letargia nepăsării ne inundă prezentul cuprins de lipsa unui scop, uitând că totul nu este decât o fracţiune din infinitate, o clipire în ochii lui Dumnezeu; îmi petrec timpul, alături de voi, structurând cuburi de litere intr-un castel uriaş de fraze fără sens, pierdut în căutarea formei perfecte, a verbului ce ar putea să te ridice, să te facă să urlii în mijlocul mării, să te facă să-ţi doreşti zborul descătuşat din viaţă, zborul din visele ascunse în spatele pleoapelor şi aş vrea să fiu spor în ciuperca viselor şi să mă transform în conştinţa ta, în dorinţa de a zbura cu propiile aripi, departe de liniaritatea zilelor fără sfârşit, departe de crăpăturile din drumul ales, departe de marşul forţat spre negarea umanităţii.

Ne-am născut umani în zâmbetul de copil, transformându-ne în numere, în maşini de produs nimic, în captatori de amintiri, praf aşezat pe lumina sufletului dăruit, acumulând etichete, în încercări disperate de definire a propiului eu, desăvârşind esenţa divină cu imagini false smulse din amintirea Paradisului. Ne-am pierdut în mijlocul mării, căutând cu disperare un semn în tot ceea ce ne înconjoară şi dintre valuri, din spumă albă şi norii ce zboară, ridicăm chemări spre neantul ce tace.

SCULPTURA DIN FLORI