Doar noi...din cand in cand...

( Moldova)

...Veronica Micle...

Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge…

Lâng-acest colos de piatra vezi tu cât de mica sunt

Astfel tu `n a carui minte universul se rasfrânge,

Al tau geniu peste veacuri ramâne-va pe pamânt.

Si doresti a mea iubire… prin iubire pan` la tine

Sa ajung si a mea soarta azi de soarta ta s-o leg,

Cum sa fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,

Când mareata ta fiinta poate nici n-o înteleg.

Geniul tau, planeaza-n lume! Lasa-ma în prada sortii

Si numai din departare când si când sa te privesc,

Martora maririi tale sa fiu pan` la pragul mortii

Si ca pe-o minune `n taina sa te-ador, sa te slavesc.

Sunt lacrimioarele-nflorite

Si când duios ma uit la ele

La tine ma gândesc, iubite,

Si-mi amintesc vremile-acele

Când înflorite lacrimioare

Cu drag îmi trimeteai tu mie,

Si când era în orice floare

Un semn de-amor, de bucurie.

Ah! florile atunce date

N-a mai ramas nimic din ele

În vânt sunt toate spulberate,

Simtirea ta, vremile-acele!

Înceteaza de-a mai plânge

Inima far’ de noroc

Caci prin lacrime de sânge

Nu s-alina, nu se stinge

Al durerii mele foc.

Foc ce arde în tacere

Si-i ascuns în pieptul meu,

Unde jalnica durere

Picurând amara fiere

Asezat-a jugul greu.

Ah! si-ti ada tu aminte

C-acest chin de foc nestins

Prin duioase juraminte

Tot o lacrima fierbinte

De iubire, l-a aprins.

De-ai sti, iubite, cât de mult

Mi-i dor ca glasul tau s-ascult,

Ai veni pe-aripi de vânt

Si mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau buna,

Am vorbi-o împreuna,

M-ai vedea, eu te-as privi,

Vorbele s-ar înmulti.

Tu mi-ai spune una mie,

Eu ti-as spune multe tie

Far-de rost si chibzuire,

Însa toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,

Vin de-mi spune un cuvânt,

Ca mi-i dor atât de mult

Glasul tau sa-l mai ascult.

Sa pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta

Încetul la o parte suvitele le-as da,

Senina sa ramâie, curata ca un crin,

Icoana de iubire la care sa ma-nchin.

Dar tu ca un luceafar departe stralucesti,

Abia câte o clipa în cale-mi te ivesti,

Apoi dispari; si-n urma ramâi în gândul meu

Vedenie iubita la care ma-nchin eu.

Raiul pe pamant