STIAI CA.....
„…Inima zvacni si se opri in loc. Nu se mai auzea nici un zgomot, insa in camera plutea o unda de parfum distinct, imbatator. Era parfumul florilor de frezia”.
Asa se incheie, plin de infrigurare si de speranta, celebrul roman al lui A.J.Cronin, “Gran Canaria”. Frezia, simbol al misterului si al fascinatiei pentru taina, dar si al suavitatii si fragilitatii, isi ofera mirificul parfum doar daca e inconjurat de dragostea si caldura celor din jur.
Tocmai pentru faptul ca frezia nu are o memorie istorica, mai exact, nu exista marturii clare privind descoperirea sa, a fost considerata floarea ce simbolizeaza misterul. Iar taina ei se refera la faptul ca nu isi elibereaza mirosul atat de imbatator, de inconfundabil si de atragator, decat intr-un ambient prietenos, atat ca temperatura si umiditate, cat si ca emotia cu care este ingrijita.
Frezia face poarte din familia Iridaceae, fiind o planta erbacee perena. Acestui gen apartin circa 15 specii botanice. in Italia, spre exemplu, frezia galbena creste spontan, iar in Olanda, Suedia si Danemarca se cultiva multe varietati de frezia ale caror culori sunt pale si mirosul delicat.
Frezia este o planta bulboasa, care se cultiva atat in exterior (cand clima o permite) cat si in intrior. in zonele cu clima rece se planteaza bulbii-tuberi in gradini sau in ghivece primavara pentru a se obtine inflorescente in timpul verii. Toamna se extrag bulbii din pamant si se pastreaza intr-un loc racoros si adapostit pana la primavara viitoare.
In zonele cu ierni mai blande cultura incepe cu introducerea bulbilor-tuberi in pamant la sfarsitul sezonului. Inflorescenta se produce in sezonul urmator, pe parcursul primaverii. Bulbii-tuberi se pot lasa ingropati pe perioada intregului an.
Fiecare bulb produce un mic ciuf de frunze in forma de panglica, drepte, destul de rigide si carnoase, colorate in verde inchis. Din mijlocul funzelor, vara, se dezvolta o tulpina subtire si dreapta, usor ramificata, ce prezinta faimoasele sale flori.
Florile sale parfumate sun reunite pe o singura parte a spicului, acesta mladiindu-se spre orizontala. Aceasta planta se cultiva de multi ani, multe dintre specii, cu flori foarte mari si cu o tinuta compacta, constituind o preocupare aparte a gradinarilor, specializati in cultivarea freziilor pe care le vor vinde ca fire taiate.
Frezia trebuie expusa in zone foarte luminoase, chiar si sub incidenta directa a razelor de soare. Iarna supravietuieste la o temperatura minima de 5ºC, dar ii merge mult mai bine daca este pastrata la 10-15ºC. Primavara temperatura trebuie sa creasca pana la 18-20ºC. Pentru cultivarea in ghivece, temperatura nu va scadea sub 9ºC. in peioadele cele mai calde, se poate ajunge pana la 24ºC.
Terenul trebuie sa fie profund, moale si bine drenat. Dotat cu ingrasamant natural si cu fertilizanti complecsi in doze de 40-50 grame pe metru patrat de pamant. Se recomanda utilizarea unui pamant universal, amestecat cu o buna cantitate de nisip si putin ingrasamant de grajd bine maturat. Daca se planteaza in vase, substratul devine important: se va utiliza un mixt in parti egale de pamant, turba si nisip pentru drenaj.
Terenul in care se cultiva frezia nu trebuie sa se usuce prea tare: trebuie sa fie bine irigat, cu regularitate, fara excese pana la aparitia inflorescentei, moment in care cantitatea de apa de udat va creste. in timpul fazei de irigare, frunzele nu vor fi stropite cu apa.
In lunile iunie si iulie, pana la disparitia florilor, se uda cand terenul este uscat, la fiecare 3 zile. Din momentul in care florile incep sa se vestejeasca se suspenda udarea pentru a permite cormilor sa intre in repaus vegetativ. in perioada vegetativa se va adminsitra plantei ingrasamant pentru plante cu flori, dizolvat in apa de udare, la fiecare 10-15 zile.
Inmultirea freziei se face prin seminte sau prin bulbi la inceputul primaverii pentru o inflorescenta estiva. Semintele trebuie sa fie introduse in apa la o temperatura de 22ºC, timp de o zi intreaga. Apoi se ingroapa in pamant, intr-un substrat de turba usor ingrasata. Cu timpul, cormii freziei tind sa produca cormi mici, ce pot fi dezgropati pentru a fi cultivati separat, cate unul singur.
Toaletarea plantei este foarte simpla: e suficient sa se elimine partile neinflorite ale plantei sau partile sale vatamate. Iar transplantarea se face cand este necesar, primavara, la circa 2-3 ani.
Ca adversitati ale plantei se pot aminti atacul acarienilor si al afidelor, impotriva carora se vor utiliza produse specifice. Este foarte daunator pentru planta mucegaiul cenusiu, ce poate sa apara in prezenta excesului de umiditate.
.............................................................................................................................................................................................................................
STIAI CA...
Camellia sasanqua, planta japoneza rezistenta la frig
Este un arbust mereu-verde cu o splendida inflorescenta in sezonul rece, care isi poate gasi spatiu in orice gradina cu sol mai putin calcaros.
Camellia sasanqua cleopatra apartine familiei Theaceelor, ce poate atinge si 6 metri inaltime. Originar din Japonia, arbustul este apreciat pentru florile sale cu forme simple si pentru parfumul delicat ce corespunde principiilor fundamentale ale buddismului Zen.
Cameliile au flori de tipuri diferite, dar cele din varietatea sasanqua, ce infloresc toamna si rezista intreaga iarna, sunt cele mai mici si delicate.
Frunzele de dimensiuni mici spre mediu sunt ovale si alungite, lucioase si aspre la atingere, cu marginile zimtate si colorate in verde gradat, de la o nuanta deschisa la una inchisa.
Datorita infloririi sale in afara sezonului, planta are nevoie de ingrijiri speciale in aceasta perioada:
1. Pentru a-i gasi cea mai potrivita pozitionare, se recomanda sa nu fie pusa in gradina imediat dupa achizitionarea ei, ci lasata in ghiveci pentru o anumita perioada, incercand adaptarea ei in diferite zone ale gradinii.
Imediat ce s-a gasit locul potrivit, unde planta va prospera, se poate planta direct in pamant pe tot parcurusul anului, excluzand perioada iunie-septembrie. Este ideal sa se aleaga o pozitionare umbrita vara si insorita iarna: spre exemplu, in apropierea unui copac cu frunza cazatoare. in general, favorabila va fi pozitionarea intr-o zona orientata spre sud, protejata de o alta planta cu frunza cazatoare, care ii orefa seimumbra vara si expunere directa la soare iarna.
2. Camellia sasanqua sufera daca este lasata in bataia vantului. Mai ales in primii ani de viata poate fi usor deteriorata, transformandu-se intr-un exemplu de insucces de cultivare. Daca nu se poate pozitiona in loc ferit in fata curentilor, este indispensabul sa i se ofere o protectie datorata unui ecran provizoriu.
Solul
Ideal pentru planta este solul cu aciditate de 5,5-6 pH. Trebuie sa fie bine drenat, ramanand moale si bogat in substante organice. Daca frunzele primesc gradat o culoare verde deschis si nervurile devin foarte evidente, trebuie coborat excesul de calcar din sol printr-un adaos de sulfat de fier sau de aluminiu.
Daca planta se dovedeste a nu fi suficient de puternica, i se va administra un fertilizant specific pentru plante acidofile la fiecare 15 zile, fara insa a exagera.
Alegand aceste tipuri de produse, nu se altereaza pH-ul solului si se favorizeaza acumularea de ioni pozitivi: calciu, potasiu, sodiu si magneziu.
Udarea
Exemplarele cultivate in ghivece necesita o mai mare cantitate de apa, fata de arbustii din gradina: in general, se uda destul de des si in mod regulat, cu 1-2 galeti cu apa. Atentie insa: terenul trebuie sa fie bine uscat intre o repriza de udat si alta. in aceatsa perioada a anului, de la sfarsitul iernii, se poate uda le 2-3 saptamani.
Arbustilor le trebuie aplicata ingrasamant destul de des. La sfarsitul iernii, la fiecare 20-25 de zile se aplica ingrasamant pentru plante cu flori, odata cu apa de udat. Daca arbustii sunt mari sau acopera o zona extinsa, ingrasamantul se furnizeaza o data la 3-4 luni. Primavara, prioritar este ingrasamantul bogat in azot si potasiu, pentru favorizarea dezvoltarii noii vegetatii si a florilor.
Tratamente
Clima specifica primaverii, cu salturi termice intre orele diurne si cele nocturne, cu ploi destul de frecvente, poate favoriza dezvoltarea bolilor fungine. Acestea se trateaza preveniv cu fungicide sistemice, ce se utilizeaza inainte ca vlastarele sa se ingroase excesiv. La sfarsitul iernii se recomanda si un tratament insecticid cu spectru amplu, pentru prevenirea atacului afidelor si al coccinigliei. Se recomanda ca tratamentele sa fie practicate cand in gradina nu exista flori.
