Mergem mereu dupa aceleasi principii, avem zilnic un program fix, sau nu, ne impartim intotdeauna timpul intre ce ne dorim sa facem si ce trebuie sa facem, ca ni se cere. Uneori poate chiar nu reusim sa indeplinim toate sarcinile....Ne mai abatem cand si cand de la drumul nostru pentru o cafea, si aia fara zahar uneori pentru a rezista cat mai mult solicitarilor. Dar in toata zarva asta uitam ca suntem totusi oameni; uitam ca mai avem si alte nevoi in afara de bani, uitam ca in urma noastra lasam pe cineva care are nevoie macar de un cuvant cald sa-l auda de la noi. Ne amintim la un moment dat de toate dar la fel de repede le si uitam caci nu le avem trecute in programul nostru de zi cu zi, ele sunt in inima noastra si izvorasc ori de cate ori ceva ne apasa mai tare.
De multe ori ne razvratim ca ceva nu ne convine, sau ca am fost nerasplatiti intr-o anume situatie, si tacem cand ar trebui sa vorbim. De cate ori cand ajungem seara tarziu acasa trecem prin camera parintilor sa-i intrebam daca s-au culcat?....poate isi faceau ganduri ca noi lipseam de acasa. Sau de cate ori am sunat acasa doar sa spunem "mami te iubesc! tata mi-a fost dor sa te aud!". ....foarte rar...poate niciodata unii dintre noi nu am facut asta. Ei stiu cu siguranta ca ii iubim si noi stim....trecem zilnic peste cuvantul dat, peste lucruri pe care le promitem....si le amanam la infinit.
Sincer, nici eu nu fac asta foarte des, nici nu imi aduc aminte de cand nu le-am mai zis parintilor ca ii iubesc si asta asa,...fata in fata. Da, poate intr-o felicitare dee ziua lor sau in incheierea unui sms pe telefon.....ii iubesc enorm, mi-as da si viata pentru ei...stiu....si ei si-ar da viata pentru mine si pentru sora mea, dar nu pot , parca am un nod in gat cand vreau sa rostesc aceste cuvinte, ochii mi se umplu de lacrimi si ma opresc....poate cu alta ocazie !!!! Si asa trec ore, zile, luni, ani intregi si ne dam seama ce repede au trecut acele seri cand ne napusteam asupra lor inainte de culcare sa le dam cate un sarut de noapte buna....parca ieri a fost asa !!! ne tot spunem mereu. A devenit mult mai usor sa scoatem la suprafata lucrurile negative...cele pozitive, sentimentele, gandurile profunde sunt mai greu de rostit
Ce-ar fi sa ne bucuram de lumina, pana nu se lasa intunericul?
Intotdeauna fiecare cuvant ascunde ceva in el, ceva mai mult decat poti vedea ... Daca vrei sa-l intelegi, trebuie doar sa citesti cu sufletul ...
30 septembrie 2010
16 septembrie 2010
Credeti intr-o viata anterioara?
CAMELIA
Provine de la o expresie din latina ce inseamna ajutorul preotului sau mai inseamna si enorias
Se pare ca ai fost femeie in viata anterioara.
Te-ai nascut si ai trait undeva prin Vestul Australiei in jurul anului 900.
Ocupatia ta a fost aceea de Calugar, Calugarita sau Pusnic.
________________________________________
Ce fel de om ai fost in viata anterioara:
O persoana foarte curioasa din fire. Ti-a placut sa mergi pana in esenta lucrurilor. Talent pentru drama si reale abilitati actoricesti. Ai avut prieteni devotati; cativa dintre acestia fiindu-ti si acum alaturi, poate chiar printre membrii familiei.
Ce trebuie sa faci in aceasta viata:
Trebuie sa inveti lectia credintei, sa descoperi care este rolul acelei conexiuni invizibile care-l leaga pe om de divinitate.
10 septembrie 2010
08 septembrie 2010
07 septembrie 2010
SINAIA 2010
Vacanta din aceste zile a fost una deosebita. In primul rand pentru ca am fost singuri dupa mult timp ( asaaa….o perioada mai lunga). Apoi pentru ca a fost prima data cand lucrurile nu au mers conform planului, ci oarecum impotriva noastra……si totusi a fost ceva fantastic.
a 2 a ZI
La cabana "Papa Bun", proprietarului Sorin Aldescu i-a venit năstruşnica idee să o pună în meniu şi pe Elodia . O porţie costă 10 lei/suta de grame.
In dimineata zilei de 27 august ne punem rucsacurile in spate, ne luam tot ce impachetasem, sunam la vila sa ne asiguram ca totul e in ordine cu rezervarea si pornim la drum.
1 ZI
Ajunsi la gara, ne luam bilete si ne indreptam spre linia 4. Spre uimirea noastra trenul nu era deloc aglomerat.Pe langa acea ora si jumatate de drum a avut cam 40 de minute intarziere.plus ca in trenurile astea noi nu au loc rucsacurile in spatiile alea pentru bagaje si trebuie sa le bagi sub scaune.
Ajunsi in Sinaia ne intalnim cu viitoarea noastra gazda care ne va conduce cu masina la vila.In drum ne cunoastem mai bine (oameni super de treaba), si ne ajuta sa ne familiarizam putin cu locul.Ajungem in camera epuizati de caldura de pe tren, despachetam, facem un dus si ne propunem sa ne odihnim putin. Dar ce sa te odihnesti? Totul ne astepta: muntii, restaurantele, cluburile, castelele, totul…
Ne echipam si ne hotaram sa facem un prim tur.De aici totul o ia razna !!! desi aflasem ca pentru a ajunge in centrul statiunii trebuie sa luam autobuzul portocaliu, ne incumetam sa mergem pe jos. Numai ca in loc sa facem prima str la dreapta noi am mers tot inainte si déjà am incurcat totul…am mers cam 4 km pe jos si sa mai ajungem in centru ,…pace…ajungem pe un drum ce duce spre Moroieni….FANTASTIC…si nici nu era prea mult pana acolo, iar la 61 km ajungeam in Targoviste.
Admiram cateva pensiuni de pe acea vale, facem cateva poze si ne intoarcem.
a 2 a ZI
Azi ne-am pus la incercare rezistenta. Dis de dimineata, am pornit pe jos spre centrul statiunii (de aceasta data am nimerit), apoi spre telecabina…si aici iarasi, mergi si mergi …..de fapt urca si iar urca….am intrat pe primul drum unde am vazut semnul spre telegondola…si de aici am tot urcat de ne tremurau picioarele; cum naiba se facea ca nimeream numai drumurile cele mai grele si cele mai lungi.
Cand in sfarsit zaresc scara ce cobora prin padure spre statia de unde pleaca telecabina, simt ca nu mai pot sa fac niciun pas in plus.
Ne oprim sa fotografiem o telecabina care tocmai urca si apoi ne grabim sa ajungem si noi acolo.
Drumul spre cota 1400 a fost fantastic de frumos….si ne-a ajutat si vremea , era soare, frumos….cu cat inaintam mai mult cu atat se vedea mai bine si mai frumos statiunea. Ne tineam de mana si era asa de bine….In sus parka atingeam norii pufosi iar in jos, prin mareata padure, varfurile brazilor parka ne gadilau talpile.
Ajungem la cota 1400 si suntem fascinati de peisaj. Dupa ce stam vreo jumatate de ora la terasa sa savuram cativa mici, o luam din loc.
Nu prea stim ce sa facem….Sa urcam cu telescaunul la cota 2000 sau tot cu telecabina? Marius se cam uita ciudat la cei care coborau din telescaun,albi ca varul …..surprindem totul in cateva poze, ne cumparam cateva suveniruri si plecam spre telecabina….
De aici senzatia mai mare si mai frumoasa…Cu cat urcam mai la inaltime, cu atat se vedea totul mirific….Vantul se intetea si se simtea tot mai tare….se auzea parka padurea cum canta…Era un sentiment de neimaginat cand telecabina ajungea la cate un stalp de inalta tensiune....simteam un gol in stomac…era minunat.
Dupa 7 minute ajungem la cota 2000. Era foarte frig fata de cum era jos.Ne luam bluzele de trening pe noi si incepem sa urcam in sus de nebuni….ne indreptam spre Valea Soarelui….
...peisaje de neuitat si desi obosisem amandoi foarte tare muntii parka ne chemau tot mai sus, nu aveai cum sa te opresti….era musai sa urci tot mai sus…si am tot urcat, am tot urcat vreme de 3 ore...
….ne-am tavalit pe iarba verde, am adunat pietre ce se adunasera cu timpul acolo, le-am strans pe toate intr-o vale unde mai toti turistii isi scriau numele…nici o mie de cuvinte nu ar putea descrie tot ce am vazut acolo.
Si ce mi s-a parut cel mai frumos, varfuri de munte acoperite in intregime de floricele…erau roz parka asta ar fi fost culoarea lor.
***Valea Dorului, Valea Soarelui….denumiri pline de semnificatii, le-am vazut atunci pe toate si langa tine, doar noi doi, impreuna parka totul era si mai frumos.****
Cand am coborat inapoi, in drum spre restaurantul de la cota 2000, am dat de doi catelusi care se certau pe un ciorap…nu am putut sa nu le fac o poza…
ALTE IMAGINI...
Inghetaseram putin si am intrat in restaurant sa mancam ceva cald. Turiştii care urcă cu telecabina la Cota 2000, din Sinaia, sunt ademeniţi la masă cu un preparat inedit: ghiudem "Elodia".
A 3 a ZI
Astazi ne-am propus sa vizitam Manastirea Sinaia si sa ne plimbam prin Parcul Dimitrie Ghica.Vremea a fost cam mohorata iar pe la 12 a inceput ploaia. Dar nimic nu ne-a impiedicat sa ne indeplinim scopurile. Neavand decat o singura umbrela ne-a fost cam greu, ne-a si udat un pic dar a fost frumoasa drumetia.
Cand am iesit din biserica se oprise si ploaia si a fost numai bine sa mergem prin parc; unde ne-am intalnit cu minunatul si celebrul Jean Paler.
In parcul Dimitrie Ghica
Am vizitat Muzeul Rezervatiei Naturale Bucegi ( o parte muzeu al Prahovei )
Dupa cateva ore de hoinarit am mers la marele restaurant din Parcul Ghica, am comandat ceva de mancare, un vin, desert si ne-am bucurat de priveliste.
Nici nu ne-am dat seama cat de repede s-a scurs timpul si cand ne-am uitat afara am vazut ca era aproape seara. Ne-am amintit atunci ca tot aici, in parc se afla si Cazinoul din Sinaia. Nu am putut sa intram sa-l vizitam, in primul rand ca era seara si week-end si aici de obicei se tin conferinte, simpozioane, petreceri private....Am deschis usa si am vazut doar ca totul era decorat ca in basmele cu printi si printese, era minunat...nu am reusit sa facem decat 3-4 poze din usa si am fugit, nu era voie sa intram
Incantati de tot ce facusem in acea zi mergem sa luam un taxi si ne indreptam spre vila
a 4 a ZI
Astazi, desi afara inca mai ploua, ne-am incumetat sa plecam iarasi la drum. Timpul trece repede si aceasta evadare in doi nu o sa tina o vesnicie. Asa ca ne inarmam cu energie si bunadispozitie si pornim iarasi la drum. De aceasta data spre Castelul Peles, Pelisor...Avem chef sa ne plimbam din nou pe jos, asa ca sa mergem ! Poposim mai intai la Pelisor si cu tristete bagam de seama ca este inchis publicului....dar daca tot am venit pana aici, sa ramanem macar cu cateva fotografii.
Putin, dar frumos....mergem acum catre Castelul Peles...acolo, aglomeratie mare...turisti de prin toate colturile lumii, multe graiuri diferite, multe impresii asemanatoare....superb !!!
Am expus doar cateva din multele poze pe care le-am facut, cu cele surprinse in interiorul castelului voi reveni intr-o alta postare. A trebuit sa platim o taxa de 52 lei pentru a putea face frotografii in interior ( cam mult ) dar a meritat.
La plecare nu am mai urcat pe drumul pe care am venit, am coborat pe cararea din padurea castelului, pe langa raul Peles.
Pe acest drum, chiar pana la iesire unde dam in drumul care urca spre manastire avem la ce ne uita. tarabe una langa alta de unde iti poti achizitiona diferite suveniruri....bani sa ai...!!!
a 5 a ZI
In penultima zi a concediului nostru avem sa colindam prin toata statiunea fara un obiectiv anume. Alergam pe cararile inflorite, ne jucam, mergem prin toate magazinele sa le luam cadouri celor dragi, iesim la terasa, luam masa impreuna la restaurant in centrul statiunii...toate par niste lucruri banale, insa astea ne-au ocupat intreaga zi, pana am ajuns acasa epuizati.
Spre seara iesim la o pizza, nu mai ploua deci putem sa ne plimbam pana mai tarziu
In fuga pe la Vila CAMELIA
O poza de seara...!!!
a 6 a ZI
Asta e ultima zi in sinaia. Ne trezim dis de dimineata, sa bem cafeaua pe terasa de la vila ....la 12.30 avem tren spre Buzau
Pe la ora 11 ne luam toate bagajele si ne indreptam spre gara. Suntem multumiti de cum am petrecut, insa tot a lipsit ceva. Si anume trenuletul de epoca care plimba turistii prin statiune , despre care citisem multe pe net. Ne mai plimbam putin si cand sa coboram spre gara ...ce sa vezi...trenuletul de epoca opreste in fata parcului si isi asteapta clientii. Parca Dumnezeu a vrut sa imi indeplinesc si aceasta dorinta, sa plec acasa cu inima impacata ca am facut tot ce mi-am propus.
Si asa ne-am plimbat timp de o jumatate de ora in toata statiunea si am refacut astfel turul tuturor celor vizitate in aceste zile : Parcul Dimitrie Ghica - Manastirea Sinaia - Castelul Peles - Pelisor - Furnica - telegondola - centru Sinaia - hotel Sinaia - Parcul Dimitrie Ghica.
hotel FURNICA
telegondola
Acum...ne e dor!!!.....Ne amintim cu drag de tot.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)