Mergem mereu dupa aceleasi principii, avem zilnic un program fix, sau nu, ne impartim intotdeauna timpul intre ce ne dorim sa facem si ce trebuie sa facem, ca ni se cere. Uneori poate chiar nu reusim sa indeplinim toate sarcinile....Ne mai abatem cand si cand de la drumul nostru pentru o cafea, si aia fara zahar uneori pentru a rezista cat mai mult solicitarilor. Dar in toata zarva asta uitam ca suntem totusi oameni; uitam ca mai avem si alte nevoi in afara de bani, uitam ca in urma noastra lasam pe cineva care are nevoie macar de un cuvant cald sa-l auda de la noi. Ne amintim la un moment dat de toate dar la fel de repede le si uitam caci nu le avem trecute in programul nostru de zi cu zi, ele sunt in inima noastra si izvorasc ori de cate ori ceva ne apasa mai tare.
De multe ori ne razvratim ca ceva nu ne convine, sau ca am fost nerasplatiti intr-o anume situatie, si tacem cand ar trebui sa vorbim. De cate ori cand ajungem seara tarziu acasa trecem prin camera parintilor sa-i intrebam daca s-au culcat?....poate isi faceau ganduri ca noi lipseam de acasa. Sau de cate ori am sunat acasa doar sa spunem "mami te iubesc! tata mi-a fost dor sa te aud!". ....foarte rar...poate niciodata unii dintre noi nu am facut asta. Ei stiu cu siguranta ca ii iubim si noi stim....trecem zilnic peste cuvantul dat, peste lucruri pe care le promitem....si le amanam la infinit.
Sincer, nici eu nu fac asta foarte des, nici nu imi aduc aminte de cand nu le-am mai zis parintilor ca ii iubesc si asta asa,...fata in fata. Da, poate intr-o felicitare dee ziua lor sau in incheierea unui sms pe telefon.....ii iubesc enorm, mi-as da si viata pentru ei...stiu....si ei si-ar da viata pentru mine si pentru sora mea, dar nu pot , parca am un nod in gat cand vreau sa rostesc aceste cuvinte, ochii mi se umplu de lacrimi si ma opresc....poate cu alta ocazie !!!! Si asa trec ore, zile, luni, ani intregi si ne dam seama ce repede au trecut acele seri cand ne napusteam asupra lor inainte de culcare sa le dam cate un sarut de noapte buna....parca ieri a fost asa !!! ne tot spunem mereu. A devenit mult mai usor sa scoatem la suprafata lucrurile negative...cele pozitive, sentimentele, gandurile profunde sunt mai greu de rostit
Ce-ar fi sa ne bucuram de lumina, pana nu se lasa intunericul?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu