Solstitiul de vara

Romania este una dintre putinele tari din europa care se bucura de o larga paleta de obiceiuri si traditii.Unul dintre momentele cele mai importante sarbatorite de-a lungul timpului de cateva mii de ani incoace este solstitiul de vara din 21 iunie.Pe langa aceasta sarbatoare, romanii se mai bucura prin traditii si obiceiuri in noaptea de 24 iunie, noaptea magica a sanzienelor (Sant-zianele - Sfintele zeite sau zane) si a cerurilor.

De mii de ani, mai in toate regiunile acestei lumi, solstitiul de vara a constituit una dintre cele mai frumoase si puternice sarbatori din an.In Anglia, in fiecare an, sute de oameni se aduna la celebrul sanctuar Stonehenge celebrand ziua cea mai lunga din an, dechiderea cerurilor, comunicarea cu spiritele naturii, salutand cu bucurie primii pasi ai verii.Mai mult decat atat, in jurul anului 1590 celebrul dramaturg Shakespeare inchina piesa „ A Midsummer Night’s Dream „ in traducere „ Visul unei nopti de vara” , tocmai acestui moment magic – noaptea de la cumpana anotimpurilor – solstitiul de vara. Piesa este incarcata de personaje magice cu puteri ale lumii nevazute,spirite ale padurii ce pun la cale o intreaga poveste ametitoare de dragoste , care bineinteles, se desfasoara intr-o padure – punte intre profan si sacru, teluric si celest.Nu voi spune mai multe despre aceasta piesa fermecatoare, care a dat de furca multor regizori si actori, ci va voi lasa pe domniile voastre sa va delectati cu o lectura minunata, magica, celebra si comica.

Solstitiul de vara

Nu va voi rapi mult timp cu explicatii stiintifice dar in cateva cuvinte voi aduce si sensul astronomic al acestei date de 21 Iunie.Se numesc solstitii fiecare dintre cele doua momente ale anului cand Pamantul se gaseste la cea mai mare distanta de Soare (21 iunie si 21 decembrie) care marcheaza ziua, respectiv noaptea, cea mai lunga. In jurul datei de 21 sau 22 iunie in emisfera nordica are loc solstitiul de vara; in preajma acestei date, la trecerea meridianului, soarele se ridica deasupra orizontului la unghiul maxim, iar intervalul diurn are durata maxima. Ca urmare vom avea ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta a anului. Ziua va incepe sa scada dupa solstitiul de vara si va fi egala cu noaptea la echinoxul de toamna.Simultan, in emisfera sudica are loc solstitiul de iarna, cand inaltimea soarelui deasupra orizontului si intervalul diurn sunt minime. In jurul datei de 21 sau 22 decembrie se petrece fenomenul opus: are loc solstitiul de iarna in emisfera nordica si solstitiul de vara in emisfera sudica. Denumirea de solstitiu provine din latinescul solstitium, format din sol (soare) si stitium, de la verbul sistere (a se opri, a ramine constant). Spre deosebire de celelalte zile din an, cand unghiul facut de soare cu orizontul la trecerea meridianului se schimba semnificativ de la o zi la alta, la solstitii acest unghi devine stationar, din cauza inversarii sensului sau de variatie.

Ciresar si ciresel

Luna a sasea din an e dedicata zeitei Iuno, sotia lui Jupiter si protectoarea femeilor maritate. Intrucat in iunie se coc ciresele, primele fructe ale anului, luna se numeste, in traditia romaneasca, Ciresar sau Ciresel. Acum, in perioada solstitiului de vara, cand ziua devine cea mai lunga, timpul calendaristic si vegetatia ajung la maturitate. Targurile Dragaicei si Sanzienelor, organizate in a doua jumatate a lunii iunie, pastreaza amintirea unei divinitati preistorice a agriculturii, celebrata la solstitiul de vara. Este momentul in care orice muritor care bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre, purtand pe cap o coronita galbena de flori sau folosind un fir de Sanziana. Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o zi. Iar noaptea de Sanziene este una cu adevarat magica. Este noaptea focurilor de vara, fiindca este vara in cer si vara pe pamant, este vara in suflete si trupuri, este anotimpul dragostei si al vietii plenare.

Denumirea de Sânzâiene are mai multe semnificaţii. În primul rând este floarea respectivă (după culoarea galbenă sau albă), frumos mirositoare, care înfloreşte în preajma solstiţiului de vară, în perioada pârguirii cerealelor, având numeroase întrebuinţări în medicină şi cosmetică, drept pentru care mitologia populară i-a acordat anume proprietăţi mistice, fiind folosită în practicile magice efectuate în noaptea premergătoarei zilei Sfântului Ioan Botezătorul. Sânzâienele ( Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, fac să rodească holdele, femeile căsătorite, păsările şi animalele, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii, dar dacă li se nesocoteşte ziua se răzbună stârnind furtuni distrugătoare, aduc grindină şi pedepsesc pe cei păcătoşi dându-le boala “ luatul din Drăgaică”.

La portile Soarelui catre vama cerurilor.

Moment crucial al anului, solstitiul de vara, care coincide si cu marea sarbatoare religioasa a Sfantului Ioan Botezatorul, prilejuieste celebrarea Sanzienelor in ziua de 24 iunie. Sub numele de Sanziene sau Dragaice, folclorul românesc desemneaza niste fapturi fantastice, frumoase dar nemilostive, care bântuie prin ogoare, lunci si câmpuri. In noaptea de Sanziene, noapte cu virtuti magice, exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana. Un moment de liniste in care se realizeaza un contact intre lumea noastra si “lumea cealalta”. In aceasta clipa, pentru câtiva se pot deschide “portile cerului”. Se crede ca Sanzaienele incing hore ametitoare iar plantele culese in aceste momente pentru leac sunt mai eficiente. Folosind practici divinatorii, tinerii isi afla viitorul, aruncând coronite alcatuite din flori galbene de sânzâiene pe coamele caselor. In functie de felul in care acestea se anina de acoperis sau cad, ei pot sa afle ce le rezerva destinul. Se spune de asemenea ca animalele se strâng si stau la sfat. Cine le pandeste le poate intelege graiul si poate afla multe taine. In aceasta noapte, intre ceasurile 10 si 12 se spune ca apare floarea de feriga, alba si stralucitoare, care aduce celui ce o culege mare noroc. Duhuri nevazute pazesc cu strasnicie aceasta floare si iti trebuie mult curaj pentru a o dobandi dintr-o padure indepartata unde nu se aude cantec de cocos. Exista de asemeni obiceiul unui scaldat ritual pentru pastrarea sanatatii. Locuri anume, ape din salbaticie sunt alese pentru acest lucru. Atotputernicia soarelui de la solstitiu se celebreaza prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie. Perechile tinere, pentru a avea parte de o casatorie fericita sar de trei ori peste foc. Exista de asemeni credinta ca fata care va sari de noua ori peste foc isi va gasi flacaul pereche cu care se va marita pana la sfarsitul anului si vor da nastere unor copii sanatosi. La final, o roata mare de foc e trimisa pe o panta, simbol al soarelui, care se scurge odata cu vara, catre toamna. Roua de pe sanziene culeasa in aceasta zi se foloseste in bolile de ochi; planta intreaga se pune in scaldatorile copiilor debili; zeama este folosita impotriva frigurilor; pusa in rachiu vindeca hernia. Datorita proprietilor sale de a inchega laptele i se mai spune si Inchegatoare.

Ritual si Magie

Sanzienele se culeg in dimineata zilei de 24 la prima roua, in jur de 5 dimineata, nu se rup si nu se scot din radacina, ele trebuiesc taiate dintr-o singura lovitura de cutit.Prin diferite parti ale tarii exista anumite “ poezii” care sunt rostite continuu pana la sfarsitul culesului de Sanziene iar cei ce le culeg trebuie sa fie curati sufleteste si trupeste , trebuie sa aiba o anumita tinuta(imbracate,dezbracate pana la brau sau de tot, cu capul gol). Doar în această noapte se culege Nebunariţa pentru a avea eficienţa scontata. Ea era considerată cea mai veche plantă folosită pentru vrăji în spaţiul indo-german - una dintre componentele alifiei cu care se dădeau vrăjitoarele pentru a putea zbura. Se crede că eficienţa sa e sigură în calmarea durerilor de dinţi, combaterea viermilor intestinali la porci şi în ritualurile de invocare a ploii. In întreaga Germanie era cunoscută tradiţia băii de solstiţiu, sau de ziua Sf. Ion Botezătorul - Sf. Johannes. Aceasta se făcea doar într-o apă curgătoare şi era considerată că spală toate nenorocirile şi supărările anului trecut, precum şi că ajută ca să se împlinească toate dorinţele în următorul an. O relatare interesantă în acest sens o face poetul şi umanistul italian Francesco Petrarca (1304-1374) care vizitând Kölnul în anul 1330 a văzut pe malurile Rinului zeci de femei care-şi spălau mânile în apă. Intrebând ce semnificaţie are această ceremonie în masă, femeile i-au răspuns: spălăm toate necazurile şi le lăsăm să meargă pe apă, pentru ca astfel anul care vine să fie norocos şi să ni se împlinească dorinţele.

- Dacă la miezul nopţii bei roua căzută pe floarea de Sânzâiană, aceasta purifică şi este aducătoare de noroc.

- In Silezia, se spune că dacă faci în această zi o baie în care ai turnat decoctul făcut din nouă plante anumite – obligator şi Sânzâiana, tot anul vei fi sănătos şi-ţi va merge bine.

Curiozitati din antichitate

- Se ştie din cele mai vechi timpuri că verbina este o plantă deosebit de folosită în descântecele de dragoste şi în medicina populară. Pentru ca să aibă eficienţa scontată verbina se culege doar în noaptea de Sânziene, Inalţarea la cer şi de Sf. Petre şi Pavel. Aceastei plante i s-a dat o importanţă şi onoare deosebită încă din antichitate:

Romanii îşi împodobeau cu ea templele. Se considera că este sub influenţa planetei Venus de aceea era folosită în ritualurile pentru dragoste. Dacă se punea pe câmp, atunci aducea prosperitate şi recoltă bogată. Dacă se punea în pantof, îţi lua oboseala pe loc. Se spunea că nu era voie să o scoţi din pământ cu un obiect din fier, ci doar de argint.Inainte de a o scoate însă se turna pe pământ ceară şi miere. După ce era scoasă (în noaptea sărbătorilor amintite) trebuia să fie pusă uşor pe pământ şi să fie vegheată pînă la răsăritul zorilor. Bărbatul care avea necazuri în dragoste trebuia să împletească şapte fire de verbină cu şapte fire scoase din cămaşa iubitei şi să i le pună sub pernă. In felul acesta dragostea îi era împărtăşită.

In medicina populară se mai spune că dacă culegi această plantă înainte de asfinţitul soarelui, tot anul următor nu vei avea dureri de cap. - In Mecklenburg la Solstiţiu de vară se atârnă crăci de arţar la uşi şi ferestre, se pun pe câmpurile de cartofi şi de in, pentru că există credinţa fermă că în acest fel vor fi îndepărtate vrăjitoarele şi toate forţele demonice. Frunzele de arţar culese în această zi şi puse la uscat vindecă orice rană şi înlătura durerea de cap.

- Dacă hainele, covoarele şi aşternuturile sunt expuse în 24 iunie la soare, ele nu vor fi mâncate de molii.

- Dacă în această zi vezi o furnică roşie aceasta este de foarte bun augur. Dacă găseşti însă o furnică în portmoneu, este semnul cel mai indubitabil că vei avea un an foarte bogat.

- In Silezia şi în Bavaria este tradiţia ca în această zi să se mănânce turte din aluat cu flori de soc prăjite în untură, în felul acesta întregul an care urmează vei fi sănătos. Crăcuţe de soc sunt atârnate şi la fereşti şi uşi, pentru a apăra în felul acesta casa de orice necazuri şi boli şi pentru a se asigura astfel bunăstarea în tot anul următor.

Din cele mai vechi timpuri, socul este plantat lângă casele oamenilor deoarece se credea că în el sălăşluieşte un duh, sau o zână bună care-i apără pe oameni de nenorociri.

- In Prusia era credinţa veche că zeul pământului Puschaitis locuia sub un soc.

- In Danemarca acelaşi zeu, denumit Hyldemoer, avea acelaşi domiciliu.

- In Germania şi în toate ţările nordice era considerat un sacrilegiu ca să tai un soc, copacul despre care ţăranii spun că „în faţa lui trebuie să-ţi scoţi pălăria”. Cel care făcea asta era pedepsit cu focul şi cu moartea, casa sa ardea şi cineva dintre membrii familiei murea. Despre această credinţă vorbeşte şi Hans Christian Andersen într-unul dintre basmele sale. <!--[if !supportLineBreakNewLine]--> <!--[endif]-->

Magia Arhaicului Romanesc

Paparudele şi Caloianul pot aduce ploaia, Sînzienele dau leacuri de dragoste, dar Ielele le fură minţile feciorilor care îndrăznesc să le privească. Oamenii se tem de multe spirite, iar celor ce stăpînesc pădurea le acordă o atenţie specială. Spiritele pădurii au sălaş în copaci şi iau înfăţişare de om (Muma Pădurii, Moşul Codrului, Pădureana) ori de animal (iapă, bivoliţă). Potrivit credinţelor populare, pot fi întîlnite noaptea, cînd este Lună Plină, în păduri, pe cîmpii şi la răscruce de drumuri. Le dau pedepse femeilor care torc în zilele de marţi, bărbaţilor care cîntă ori fluieră prin păduri, tăietorilor de lemne care nu respectă legea codrului şi celor care culeg fructe în ziua de Probejenie (Schimbarea la Faţă, 6 august).

Sarbatoarea se porneste in ajun, dupa-amiaza, mai ales in satele din lunca Somesului. Fetele tinere pleaca in grupuri sa culeaga florile galbene de pe campuri si de pe braturile dintre lanurile de grau date in parg. In timp ce culeg, ele canta impletindu-si propria coronita, pe care o inchina soarelui si si-o aseaza apoi pe cap. Pentru cateva ore, pana cand vor impleti cate o coronita fiecarui membru al familiei, fecioarele sunt chiar Sfintele zane ale florilor galbene, asa cum sunt Dragaicele in sudul tarii. Ajunse acasa, fetele dau coronitele tuturor locuitorilor casei si inainte de asfintit, adunati in curte, incepe dialogul mut cu nestiutul ce va sa vina. Fiecare isi arunca propria coronita pe acoperisul casei. Fetele, pentru a sti cat de repede se vor casatori si cu cine, dupa semnele pe care Sfintele le vor lasa in timpul noptii pe flori, batranii, pentru a sti cati ani mai au de trait sau de vor mai ajunge alte Sanziene. Daca le cade coronita de pe casa, avertismentul este pentru anul in curs. De-a lungul anului, exista mai multe nopti ale focurilor, dar nici una ca noaptea de Sanziene din satele din zona Borsei si, mai ales, in cele trei Visaua: Viseul de Sus, Viseul de Mijloc si Viseul de Jos din Maramures. Dupa caderea intunericului, pe fiecare deal se aduna copii, flacai si barbati „inarmati” cu torte speciale, numite faclii sau fetere, pe care le invart ca sa arda cat mai tare si sa sara scantei. Cu cat mai multe fetere arzand frumos, cu atat mai fericit dealul si mai sus in clasament, pentru ca luminile sunt pe intrecere. Feterele cam de un metru si jumatate lungime se invart pana dupa miezul noptii, insotite de strigate si chiuituri. Seara, cand facliile se aprind, lumina se ia de la unul la celalalt, pastrandu-se o distanta de cel putin un metru si ceva intre om si om. Acest lucru se intampla in noaptea de 23 spre 24 iunie, ziua de Sanziene. Dupa ce feterele au ars aproape in intregime, barbatii coboara pe malul raului, pe prund, unde au voie sa vina si fete. Acolo se face un foc mare, peste care sare toata lumea si apoi intra in rau si se scalda, doi cate doi, perechile de indragostiti. Noaptea de Sanziene fiind si o mare sarbatoare a dragostei.

Inainte de rasaritul soarelui, pe dealuri si prin holdele de grau, fetele se scalda goale in roua, fara ca nimeni sa se apropie. Un ritual stravechi, respectat... In zona Borsei, sanziana galbena creste rar, unde si unde cate un fir, si de aceea este planta protejata si aproape nimeni nu se indura s-o rupa. In riturile de Sanziene, se folosesc alte flori, asemanatoare ca forma, dar albe si fara miros, foarte inalte si care cresc prin tufele de alun din abundenta. Cei din zona le numesc sanziene pentru a sustrage atentia de la Sanziana cea adevarata, care nu trebuie sa dispara.

Sânziana, este în baladele româneşti Iana Simziana, sora Soarelui. Ea locuieşte pe pajişti miraculoase, unde cresc, buruieni alese şi grăitoare, care-i asigură nemurirea. După ce a umblat ca să se însoare „Măre nouă ai/Tot pe nouă cai”, „puternicul Soare” alege drept logodnică chiar pe sora sa, Ilaeana Simzeana Doamna florilor/Ş-a garoafelor,/Sora Soarelui/Spuma laptelui. Întrucât căsătoria dintre frate si soră este interzisă, aceasta îi cere în schimb să-i facă

Pod pe Marea Neagră,

De fier

Şi oţel,

Iar la cap de pod,

Cam d-o mânăstire,

Chip de pomenire,

Chip de cununie,

Să-mi placă şi mie,

C-o scară de fier

Pân’ la naltul cer!

Sau se mai poate rosti :

Du-te Soare, vino lună,

Sânzienele îmbună,

Să le crească floarea floare,

Galbenă, mirositoare,

Fetele să o adune

Să le prindă în cunune,

Să le pună la pălărie

Struţuri pentru cununie.

Boabele să le răstească,

Până-n toamnă să nuntească.

Nunta celesta

Căsătoria Soarelui cu Luna, care a fost figurată pe steagurile voievozilor din Ţara Românească, nu poate fi interpretată decât în sensul sfidării morţii, prin trecerea în planuri superioare. Perechea Soare-Lună înseamnă armonizarea contrariilor din fiinţa umană. Luna, prin excelenţă, „măsoară, ţese leagă între ele planuri cosmice distincte şi realităţi eterogene”. (M.Eliade) . Sânzienele sunt totodata stapanele apelor. De altfel, apa, alături de foc, este un alt element important al acestei sărbători. Apa a jucat întotdeauna un rol considerabil în ritualurile solstiţiului de vară, cea ce explică de ce Biserica, aruncându-şi pelerina peste vechea sărbătoare păgână o consacră Sf. Ioan Botezătorul.

Sarbatoarea aceasta, cu semnificatii mitico-magice este de origine pre-dacica. Cunoscuta si sub numele de Nedeia ea a fost transmisa romanilor de catre sacerdotiul geto-dac. Cunoscatori ai virtutilor magice ale acestui moment, constienti de puterea ascunsa a celor nevazute, romanii continua si astazi sa marcheze prin datini stravechi ziua de 24 iunie- Sanzienele dar si nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

Celor ce pleaca la drumetii inspre culesul acestor plante de leac si inspre intalnirea cu frumoasele fete ale padurii Sant – ziene le doresc drum bun si chindie frumoasa!