“Du-te, dar nu mă vei uita.

Ai cules de pe buzele mele otrava iubirilor care nu se uită.”

                                                                                  — Camil Petrescu

 

 

        O dragoste secreta sau interzisa? O dezamagire pe care o rumegi in tacere? O refugiere in lumea fanteziilor? Sau o incursiune in straturile profunde ale subconstientului, in zona afectelor si a erosului? Este greu de ghicit ce se petrece in spatele cortinei.

Te voi iubi mereu

    Povestea nostra a inceput in vara anului 2006, cand sotul meu mi-a adus acasa un catel foarte simpatic. Pana atunci nu mai avusesem unul, mi se parea ceva normal sa ai un caine dar daca m-ar fi intrebat cineva atunci daca poti iubi atat de mult un caine i-as fi raspuns categoric nu.
    De atunci, Tarzan, si-a facut putin cate putin loc in inima mea; iar nu dupa mult timp a ajuns sa fie membru al familiei mele.
    Ii vad si acum ochisorii lui caprui care ma priveau mereu cu blandete. Ii aud si acum glasul, il aud latrand de cum intram pe strada, parca stia ca ma apropii de casa. Chiar si la telefon imi recunostea vocea. Vorbesc despre el la trecut pentru ca ieri a inchis ochisorii din cauza oamenilor rai. Tarzan a murit otravit. In impasul cel mai mare al vietii mele, cand in urma unui accident am stat in spital trei saptamani, operata fiind, Tarzan venea la mine si ma mangaia cu labuta pe burta cva si cand ar fi stiut ca acolo ma doare.
    Imi este deja dor de el, e curtea pustie.....nu statea locului o clipa....seara ma trezeam auzindu-i glasul. Il vad in orice loc....il vad alergand spre mine....mi-e dor sa-l simt urcandu-se cu labutele, facandu-ma numai noroi. Nu suport gandul ca atunci cand ies din casa el nu mai este pe pragul usii.

“Tăcerea egală cu toate cuvintele”

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.”


Poeme – Venus din MiloOctavian Paler

VALERIU STERIAN - PARIU PE O LACRIMA

Că nu erai Ce aș fi vrut… Știam Și mai știam Că te voi pierde-n iarnă

Că erai urmă
Am știut mereu
Ce a lăsat-o pasul meu
În van
Și am știut la fel Că nu ești EU
Deși te semănasem
Într-un lan
Departe,
Nu alături de neghină
Și mult prea des
Ca să mai poți ieși
La o lumină
Ce m-ar vrea regină
Și la la un dor
Ce m-ar putea
Iubi…

Că nu erai
Ce aș fi vrut…
Știam
Și mai știam
Că te voi pierde-n iarnă,
Că m-o durea
Amurgul la lucarnă,
Atât cât îl lăsasem
Pe-un vechi ram.

Iar astăzi știu
Că ai avut un rost
De vreme ce
Ți-am învățat culoarea…
(Ce-mi bântuie prin vise)
Pe de rost
Și-mi învelește
În nopți triste…
Zarea.


Că nu erai
Ce aș fi vrut…
Știam
Și mai știam
Că te voi pierde-n iarnă
Lelia Mossora
17 dec 2011

Daca noi ne iubim...

Intoarce-te acasa !

CAT DE DEPARTE ?

Primavara

Ziua se mareste,

Zapada se topeste,

Gradina a-nverzit,

Cine a sosit?

Duce-n mana fiecare:

Un harlet,

O stropitoare.

Grebla, lopatica, sapa,

Si-ntr-o galetica

Apa.

Luni,in gradinita mea,

  S-a ivit o viorea
  Marti a rasarit bujorul
  Caruia-i dusesem
  Dorul.....
  Miercuri vine garofita,
  Scanteidu-si cununita.
  Joi,pansele s-au deschis,
  Sub zanatecul cais
  Vineri,galbene lalele,
  Inflorit-au bland si ele.

Suie zvon de primavara

  S-a-mbracat gradina iara,
  Cu lumina si culoare,
  Martie-i si-i sarbatoare!

Explozii de lumina

  Sunt muguri-n livezi,
  Zapezile trecute,
  In flori,acum le vezi
  Cu harnica albina
  Pe ramuri parca ploua,
  Si gazele se-mbraca
  In straluciri de roua.

Flori de primavara

Nu ma stiti?Se poate oare?

Vin cu flori mirositoare,

Flori gingase si frumoase,

Cu petale de matase.

GHIOCEL

Eu sunt alb si mititel

Si ma cheama ghiocel

............................................................................

De sub pledul de zăpadă,

A ieşit un căpuşor.

Hai ,mai sus, toţi să te vadă,

,,Bun găsit măi ghiocel!’’

LALEA

Cupe albe, sangerii,

Stau pe lujere infipte

Parc-ar fi niste faclii

Hei, ghiceste , de le stii !

..........................................................

Sunt şi eu o floare mică,

Sunt lalea ,sunt frumuşică

Grădinile-mpodobesc,

Printre flori eu mă mândresc.

NARCISA

E o floare-nmiresmata

Cu-o legenda-ndelungata

De Narcis ne aminteste

Si de Pasti ea infloreste.

.................................................

Eu sunt galbena narcisă

Frumoasă şi jucăuşă,

Primăvara dacă vine

Mă aduce şi pe mine

PANSELUTA

,,Panseluţă, panseluţă

De ce mi-ai ieşit în cale?

Eu te-aş mângâia drăguţă,

pe-obrăjorii de petale.’’

ZAMBILA

Eu sunt draga zambilica

Bucalata, frumusica,

Cu ciochinii plini de floare

Raspandesc o dulce boare.

...........................................................

Zambilă eu mă numesc,

Primăvara înfloresc

Am mirosul parfumat

Vouă să vă fiu pe plac.

LILIACUL

E o floare parfumata,

Intr-un copac cocotata,

Alba, mov sau rozalie

Nume de animal ea poarta,

Care-i floarea cautata?

................................................................................................

Mirosul meu îmbietor,

Pluteşte peste văi.

Şi primăvara o-nsoţesc,

Iar ea mă poartă-n păr.

TOPORASI

Toporaşi noi ne numim,

Şi cu drag noi vă vestim

Că soseşte iar în ţară,

Mult dorita primăvară.

LACRAMIOARE

Clopotei mititei, albi si frumusei,

Pe o ramurica foarte subtirica,

In rand asezati, foarte parfumati.

.........................................................................................................

Mama mea e primăvara

Şi mă cheamă lăcrimioara

Sunt sora lui Ghiocel

Şi-s mai mică decât el.

STANJENEL

Te-aş culege cu plăcere

Dar albina m-ar certa:

,,Cum vrei tu să fac eu miere

Dacă din nectar vei lua!’’

VIORELE

Sunt si eu o floare mica,

Mi se spune Viorica.

Desi-mi este dor de soare,

Cresc la umbra, la racoare.

Good Morning !

Oh, the duck says "Quack",
and the cow says "Moo",
the old red rooster says
"Cock-a-doodle-doo".
The sheep says "Baa",
and the cat says "Meow",
but I say "Good Morning
when I see you!

Nu poți acuza gravitația când dragostea te doboară.

Nu putem descoperi noi oceane dacă nu vom avea curajul de a pierde din vedere țărmul.

Nu există pustiu.Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.



Ţintește spre lună.

Chiar dacă nu vei reuși vei fi printre stele.

Taci.Nu scoate nici un sunet.
Se aude deja sunetul inimii mele.
E atât de liniște,dar înăuntrul nostru e un teribil război.
Din dragoste.

Tu...si numai tu...

Sufletul meu traieste implinirea totala.Sufletul meu se scalda in cascade calde de fericire.Sufletul meu a vazut lumi nestiute de nimeni.Sufletul meu aude voci cristaline de iubire.Sufletul meu poate se afla acum intr`o poveste citita unui copil.Pentru ca e un suflet fericit.Si asta dintr`un singur motiv:TU.
TU,TU,TU.Si doar TU.
Ochii mei zambesc.Ochii mei se scalda in priviri nevinovate si sincere.Ochii mei au vazut locul in care s`a nascut fericirea.Ochii mei pot vedea stelele ziua.Ochii mei poate se afla acum in mintea TA.Ochii mei zambesc.Si asta dintr`un singur motiv:TU.
TU,TU,TU.Si doar TU.
Mainile mele ating amintiri pretioase.Mainile mele se scalda intr`o apa cristalina cu miros de catifea.Mainile mele au vazut alte maini care le cuprindea cu grija.Mainile mele au vazut gesturi tandre si suave.Mainile mele poate ca le simti acum pe mainile tale.Mainile mele ating acum amintirea TA.Si asta dintr`un singur motiv.Il stii si TU.
Iubitule...pregateste`te.In noaptea asta vom straluci.Si asta dintr`un singur motiv...

Vorbeste-mi prin parfumul trandafirilor...

si mangaie-ma pe par asa cum vantul cald

mangaie florile rosii ca sangele.

 

 

*************************

  Traiesc prin cuvinte.
                             Ma hranesc cu iluzii.
                                                     Amintirile imi lumineaza viata.

Cand vreau sa vad lumea inchid ochii … Inchid ochii sa nu ma doara.

Cand vreau sa te vad ii deschid.Ii deschid pentru ca vreau ca durerea sa imprime imaginea ta, adanc in sufletul meu.

Vreau sa te port in suflet atunci cand ascult stelele cum soptesc ochilor sclipiri incarcate cu auriu.

Vreau sa te am langa mine pentru ca totul este nimic fara iubire, iar fara tine nu este iubire.

Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea ta, si-as vrea
Sa inving tristetea grea
Tu, nevazuta dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand
Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta
Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, esti tu
Nu pleca nu spune nu…

Flori de 8 Martie