Dar sunt si Pamant, stiu sigur, fiindca odata, demult, am plans atat de mult incat din mine nu a mai ramas decat nisip suflat de vant si imprastiat in patru zari. A fost adaugat atunci un ingredient magic care a strans firmiturile la loc si, intr-un fel inexplicabil, dupa o vreme, am devenit ca noua. Sunt Pamant, pentru ca Dumnezeu ne-a modelat din tarana. Si pentru ca am un fel anume de a ma lega de spatii si de a le umple cu amintiri.
Sunt Foc, stiu sigur ca sunt, mai bine decat orice altceva. Pentru ca simt pasiunea arzand in mine atunci cand iubesc, pentru ca scanteile imi trosnesc in stomac, iar caldura imi alunga somnul, foamea si setea. Sunt Foc pentru ca nu pot concepe lumea fara acele flacari care te perpelesc prin interior si-ti dau un sens in viata, un drum, un scop pentru care sa respiri.
Nici Aerul nu-mi este catusi de putin strain. Fiindca de cele mai multe ori plutesc cu capul in nori, intr-o alta lume, in care iubirea, fericirea si linistea se impletesc intr-un mod care noua, oamenilor, ne pare utopic. Sunt Aer, fiindca atunci cand iubesc simt ca picioarele mele nu mai ating pamantul, nici sufletul nu-mi mai atarna greu, iar oxigenul dobandeste un gust dulce cu care ma imbat si cant de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu