Sunt Lacrimioarele-nflorite…

Sunt lacrimioarele-nflorite
Si când duios ma uit la ele
La tine ma gândesc, iubite,
Si-mi amintesc vremile-acele

Când înflorite lacrimioare
Cu drag îmi trimeteai tu mie,
Si când era în orice floare
Un semn de-amor, de bucurie.

Ah! florile atunce date
N-a mai ramas nimic din ele
În vânt sunt toate spulberate,
Simtirea ta, vremile-acele!

**************************

Înceteaza de-a mai plânge
Inima far’ de noroc
Caci prin lacrime de sânge
Nu s-alina, nu se stinge
Al durerii mele foc.

Foc ce arde în tacere
Si-i ascuns în pieptul meu,
Unde jalnica durere
Picurând amara fiere
Asezat-a jugul greu.

Ah! si-ti ada tu aminte
C-acest chin de foc nestins
Prin duioase juraminte
Tot o lacrima fierbinte
De iubire, l-a aprins.

******************************
Când îmi plec fruntea pe mâna
Fuge gândul meu pribeag
Si ma cred ca-ti sunt stapâna
Tie, vecinic mie drag.

Si mai cred, ca altadata,
Ca tu mie te închini,
Si cu inima-ntristata
Greu, de dorul meu suspini.

Atunci câte sunt în luna,
Câte-n stele si povesti
Trec prin mintea mea nebuna
Socotind ca ma iubesti.

Dar tresar… si de pe mâna
Ridicând fruntea încet,
Eu din visu-mi de stapâna
Trista roaba ma destept.

*************************


De-ai sti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tau s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Si mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau buna,
Am vorbi-o împreuna,
M-ai vedea, eu te-as privi,
Vorbele s-ar înmulti.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ti-as spune multe tie
Far-de rost si chibzuire,
Însa toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Ca mi-i dor atât de mult
Glasul tau sa-l mai ascult.

***************************
Sa pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte suvitele le-as da,
Senina sa ramâie, curata ca un crin,
Icoana de iubire la care sa ma-nchin.

Dar tu ca un luceafar departe stralucesti,
Abia câte o clipa în cale-mi te ivesti,
Apoi dispari; si-n urma ramâi în gândul meu
Vedenie iubita la care ma-nchin eu.

*****************************************
Printre galbenele spice albastele mândre cresc
Si`n a diminetii farmec soarele cu drag privesc;
Fermecati de-a lor privire si cuprinsi de-un tainic dor,
Mii de fluturi pe câmpie s-au lasat din al lor zbor.

Prin frunzisul des si verde se aud frumoase cânturi
Fluturasii stau si-asculta leganati de blonde vânturi
Lânga flori o zi de vara o petrec în desfatari
Si-a lor dragoste de-o clipa ei le-o spun prin sarutari!

Însa iata, noaptea vine cu-a ei ceasuri de tacere;
Fluturasii cu-a lor jocuri s-au tot dus ca s-o parere,
Pasarile nu mai cânta si fumoasele-albastrele,
Dup-o zi de fericire, ramân iarasi singurele.

******************************************************
“Fugi”, îti zic, caci a mea minte
Prevesteste numai rau;
“Nu te du”, sopteste-n taina
Sufletul si dorul meu.

Tu cunosti câta iubire
Pentru tine eu pastrez,
Si-apoi cu cuvinte rele
Cum mereu te departez;

Si nu stii cui a te-ncrede
Vorbelor ce ti-am rostit,
Sau iubirii far’ de margini
Ce tu-n ochii-mi ai cetit.

Vai! Si eu nedumerita
Ma muncesc cu mult mai mult
Caci nu stiu ce-a fi mai bine :
Mintea, inima s-ascult?

*******************************
În cenusa sta ascunsa
Foarte-adese o scânteie
Si-o iubire nepatrunsa
Într-un suflet de femeie.

Si de patima e arsa
Inima ce ti-am dat tie,
Dar iubirea-n ea nestearsa
A ramas pentru vecie.

******************************