Adio frunze verzi, iubiri mărunte şi intense… Moarte sunteţi toate pentru mine. Dar culori mă mai iubesc, le văd în parc zâmbind de jos, cerându-mi visul să-l cobor. Vânt ce rupe liniştea, du-mă cu ele undeva să facem flori, în primăvară pe pământul rece.
… culori ce nu pier după moarte,
iubiri ce nu rămân deşarte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu