18 ianuarie 2010

Lacul negru

Îţi laşi frunzele să-l otrăvească în culori de rugină până se întunecă şi clipeşte în unde de iris…




Degeaba te întinzi după mine, tot ca un copac ai să putrezeşti…

Am să-ţi dau înapoi toate aceste raze frumoase de iubire, ce mi le-ai reflectat sub frunze când ele erau verzi. În tine vreau să mă înec, în negrul ochilor tăi să pier pe vecie şi doar tu să-mi umezeşti scoarţa veche amăruie…

Niciun comentariu: