Eşti un parfum sublim ce-l simt,fãrã cuvinte…
E uneori prea greu de spus, prefer sã tac şi sã ascult,
Când numãr printre picãturi vechi jurãminte…
Când uit sã-ţi spun cã te iubesc, sã nu tresari în visul tãu
Şi sã nu crezi cã te-am pierdut printr-o uitare …
Secundã-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu,
Prin întunericul prea dens, te-mbrac în soare.
Când nu ţi-am spus cã te iubesc, te-am mai iubit încã odatã,
Şi neştiind cã te ador mi-ai plâns în braţe …
Smaraldul trist din ochii tãi m-a tot strigat ca altadatã,
Lãsând durerea ce-o simţeai sã mã agaţe…
Când nu-ţi voi spune te iubesc, sã ştii cã te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sãrut ce nu te minte,
Nu mã-nvãţa cum sã te chem în noapte cu al meu ecou !
Eu ştiu sã-ţi spun cã te iubesc … fãrã cuvinte …
Mariana Eftimie Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu