PRIVESTE...ASCULTA....SIMTE...!

TOTUL CONTEAZA

Adeseori sîntem tentaţi să credem că lucrurile mari care se produc în viaţa cuiva sînt cauzate de împrejurări speciale şi de tot felul de chestiuni măreţe. Însă faptele minore şi insignifiante sînt la fel de importante ca şi marile decizii, sau marile gesturi, marile evenimente care au loc din cînd în cînd în vieţile noastre. Desigur, nu trebuie să cădem în mania perfecţionismului şi să fim atenţi la absolut toate amănuntele de rutină ale vieţii, însă nici nu trebuie să ignorăm complet faptele mărunte pe care le putem realiza, dar nu le facem sau pe care nu trebuie să le realizăm, dar le facem. Adeseori dintr-un gest minor se poate naşte ceva imens şi copleşitor.

Să ne gîndim de exemplu la accidentele care se produc, accidente adeseori grave cu consecinţe fatale. Marea majoritate a acestor accidente se produc dintr-o neatenţie minoră, din cauză că desconsiderăm unele chestiuni minore, insignifiante, din cauză că am realizat un gest mărunt pe care nu trebuia să-l facem, sau n-am făcut un gest mărunt pe care ar fi trebuit să-l facem.

Marile evenimente din viaţa noastră au fost declanşate cel mai adesea de cîte o cauză măruntă. De multe ori nici nu mai ştim de la ce s-a pornit, pentru că nu prea acordăm atenţie şi nu memorăm lucrurile mărunte din viaţa noastră.

Un bine mărunt, o faptă bună minoră pe care o poţi realiza la un moment dat poate aduce consecinţe binefăcătoare imense. Să ne gîndim numai la exemplele din basmele şi poveştile noastre în care eroul, făcînd un bine mărunt cuiva la un moment dat, beneficiază apoi de un ajutor nesperat de mare într-o situaţie extrem de delicată.

De asemenea, ar mai trebui să ştim că tot ceea ce facem se adună. Nimic nu se pierde. Chiar şi cele mai mărunte gesturi sînt monitotizate şi contabilizate. Binele se adună la bine, răul la rău. Faptele bune se adună în visteria faptelor bune, faptele rele se adună în visteria faptelor rele. Picătură cu picătură se poate forma un lac sau se poate străpunge o stîncă. Această realitate a fost surprinsă de înţelepciunea populară prin vorba binecunoscută „picătura care a umplut paharul”. Făcînd fapte bune minore, mărunte, ele se adună şi la un moment dat dintr-o faptă bună minoră ne putem trezi cu recompense copleşitoare. Făcînd fapte rele mărunte, pe care ajungem să le trecem cu vederea considerîndu-le insignifiante sau „nevinovate” acestea se adună şi la un moment dat o ultimă picătură poate să facă să se reverse paharul şi să ne trezim cu consecinţe dezastruoase chiar dacă n-am făcut decît ceva minor, ceva banal, ceva „ce face toată lumea” sau ceva ce ai făcut mereu fără să fi existat vreo consecinţă.

Apoi, mai trebuie avut în vedere şi faptul că uneori o acţiune măruntă poate conta mult mai mult decît o faptă măreaţă. Uneori contează mai mult faptul că ai dăruit un leu decît faptul că altădată ai dăruit un milion de lei. Uneori dăunează mai mult o mustrare minoră decît o ceartă imensă pe care ai avut-o cu aceeaşi persoană altădată. Niciodată nu putem să facem baie de două ori în aceeaşi apă! Adică, fiecare clipă a vieţii este unică şi niciodată nu trăim în aceleaşi împrejurări. Şi cum faptele noastre se corelează cu ambianţa şi condiţiile exterioare şi interioare nu putem şti care vor fi consecinţele aceleeaşi fapte, făcută la momente de timp diferite.

Plecînd de la aceste observaţii, sper să învăţăm să reevaluăm gesturile noastre de zi cu zi, să fim mai atenţi şi mai exigenţi cu noi înşine şi să ne oprim de la faptele rele, dăunătoare, chiar dacă par „nevinovate”, minore, insignifiante, pe de o parte, şi să facem orice faptă bună oricît de măruntă şi nesemnificativă ar părea ea la început, pe de altă parte.

De exemplu, se vorbeşte mult despre semnul fiarei care va ajunge cîndva (de fapt deja a început să ajungă) pe mîinile sau pe frunţilor oamenilor.

Toţi îl vor accepta ca pe ceva minor, ceva fără importanţă, dar odată acceptat, practic, ţi-ai vîndut sufletul celui al cărui nume nici nu trebuie să-l rostim.

Sîntem prea toleranţi cu o mulţime de lucruri dăunătoare în viaţa noastră pentru că le considerăm minore, nesemnificative, însă toate acestea la un loc contribuie la erodarea şi pietrificarea sufletelor noastre, la starea generală de blazare, tristeţe, depresie, năuceală care a ajuns să cuprindă tot mai multă lume.

E timpul să facem mereu şi mereu orice faptă bună, oricît de mică ar părea să fie şi să ne abţinem de la orice faptă rea, oricît de insigniafiantă ar părea.

Intre mine si tine...IUBIREA

Intre mine si tine
s-au deschis portile acestei lumi
care pana ieri ma tineau prizonier
Ceva din mine a cedat
si astfel, descatusat
pornesc liber spre inaltimi.
Intre mine si tine
seva vietii clocoteste
inundand ranile
care ieri ma chinuiau
Acum, vindecat, savurez nectarul
care curge din inima ta
si ma umple de un simtamant sacru.
Intre mine si tine
atmosfera care ne invaluie
se spiritualizeaza
Totul este plin de sensul tau
Existenta ta este o infinita splendoare
Iar eu, tacut, sunt martorul acestei minuni
Incapabil sa inteleg sau sa explic ceva.

FEMEIA - printesa unei lumi sublime

Stiu ca imi refuzi privirea
atunci cand nu mi-este
patrunsa de miracol.
Stiu ca nu mi te arati
in toata goliciunea sufletului
atunci cand nu simt
taina feminitatii tale invaluinu-ma.
Dar acum sunt imbatat
de miresmele tale,
retraind miracolul
ascuns adanc in fiinta ta
stiu ca-i sa-mi deschizi larg
sa intru, ca sa ating
comoara existentei.
Abia deschis-am ochii si iscoadele
au plecat prin lume sa te caute.
Am scormonit pamantul sa aflu
aluatul din care te vei plamadi.
Am sorbit vazduhul prin toti porii
crezand ca esti acolo
avid sa te inchid in mine.
Am bagat mana-n foc sa te apuc
cand dantui dogorind de fericire.
Si-am vegheat pe plaja sa prind momentul
cand scoica se deschide si te ivesti
sau te implineste spuma marii
din memorie, geana cu geana.
Te vesteau florile, te strigau pasarile,
picaturile de ploaie imi anuntau mangaierea ta.
Cristalele iti multiplicau portretul cu surasul
pe care-l stiam de mult,
din taina primului cuvant.
Si-ai aparut aievea, Tu cea vesnic
neschimbata in schimbare,
caleidoscop de cioburi colorate,
orbindu-ma, imbatandu-ma, salvandu-ma.
Ai aparut, sau te-am alcatuit?
De unde, de ne-unde, nu-i timp de intrebari.
Binecuvant minunea ca Esti,
nu te iubesc,
in fiecare clipa
ma indragostesc de Tine.

CUPLUL-jocul contrariilor

"La inceputul lumii, Sinele a fost singur, in postura unei persoane.Cand a privit in jurul sau nu s-a zarit decat pe Sine.Intr-adevar, el era atat de cuprinzator, asemeni unui cuplu aflat intr-o imbratisare tandra si nesfarsita.Atunci El s-a desfacut in doua. De aici se trag barbatul si femeia.El s-a imperecheat cu Ea... Asa a luat nastere creatia." Upanishade




Actul de iubire dintre barbat si femeie poate fi trait dincolo de pura placere fizica. Depasind nivelul simturilor se poate ajunge la o experienta fantastica de dimensiuni cosmice, reiterand astfel actul de creatie originar. Dincolo de diferentele de personalitate, barbatul si femeia pot fi priviti intr-o viziune arhetipala: el poate fi considerat in mod esential ca fiind constiinta absoluta iar ea este energia creatoare universala care a dat nastere diversitatii formelor. Adoptand aceasta viziune transfiguratoare se poate ajunge treptat la experiente erotice din ce in ce mai profunde pana la trairea contopirii depline a barbatului cu femeia. Tot ce ne inconjoara este de fapt o punere in scena, pe mai multe planuri, a jocului esential dintre aceste doua principii care sunt in permanenta corelatie si determinare reciproca. Depinde de noi daca aceste principii ne apar intr-o continua lupta producand astfel ruptura, separare si durere sau daca vedem stransa lor legatura si complementaritate datatoare de extaz si fericire. Ce scurta si usoara este calea spre desavarsire atunci cand contrariile se unesc in infinita iubire universala !

Iubirea-fereastra spre cer

"Iubite frate al meu, nu-ti cer decat increderea.Da-mi-o si vom iesi impreuna din acest loc al umbrelor.Nu te pot scuti de infruntarea cu fricile tale,dar te pot tine de mana pana cand o faci."
Paul Ferini




Singura comoara ce trebuie salvata este iubirea adormita in pieptul omului. Iata ca omul se descopera deodata asezat printre ruine de obiecte imprastiate in jurul sau. Nu stie ce sens au si care este cauza acestei dezordini. Incepe reconstructia la intamplare nestiind de unde sa inceapa si unde ar trebui sa se termine, dar munceste cu sarg si-n munca-i inutila isi pierde sufletul. Dupa epoci indelungate de munca istovitoare reconstructia se dovedeste a fi o infricosatoare inchisoare. Exista ceva mai programat, mai exact, mai cronometrat si, intr-un anume sens, mai perfectionat decat o inchisoare? Singurul lucru care elibereaza este iubirea, pentru ca este imprevizibila, apare acolo unde nu este programata si da toate calculele peste cap. Pe cel ce iubeste, zidurile inchisorii nu pot sa-l inchida, caci el apartine unei imparati ce isi are temelia in cer si isi bate joc de ziduri. Acesta simte ca fiinta iubita exista undeva, iar in acest moment este cufundata intr-un somn asemanator uitarii vesnice, chiar daca ziduri de fortareata ar fi intre ea si el, sufletul ei va fi hranit si trezit de prezenta lui subtila. Nu de moarte se teme cel ce iubeste, pentru el aceasta este calauza ce-i descopera Misterul, ci numai de mediocritate si obisnuinta care au puterea sa cufunde sufletul in uitare. Iubirea este singura constructiva si eliberatoare, ea uneste, trezeste si inalta. Iubirea alchimizeaza tot ce e blazare si singuratate darama zidurile de separare dintre oameni si deschide larg portile spre cer. Iubirea este expansiune continua in eternitate si contopire cu infinitul.




Zambetul meu e plin de gingasie,
gingase-mi sunt si miscarile...
asa ca fii pamantul pe care calc usor,
fii trunchiul palmierului pe care sa ma-nlantui
atat de moale, ca vita cataratoare...


Ofera puritatea florilor inimii tale
si rasfata mirosul, in parfumul roselor
Inconjoara-ti sufletul cu razele soarelui
si ofera privirii tale seninul cerului,
coborat din apus...
mergi putin mai departe pe aleea timpului
si aseaza-te langa sufletul ce iti ofera bucurie
Primavara aceasta si ramai...


Imi deschid cu sfiala inima sa primesc floarea
zambetului tau,
ma las invaluit de mireasma care emana din natura ta
ametitor de feminina si ma las prada miracolului
pana nu mai stiu cine sunt,
te las pe tine sa descoperi
cine eram inainte de a ma naste




Dezveleste-mi sufletul ca prea a fost inchis
in aceasta lume a umbrelor si du-l in cer,
prin lumina iubirii,
langa gingasia sufletului tau...
sa ramana acolo dincolo de timp.


Ti-am scris o scrisoare
cu picaturi de ploaie
iar cu vantul ti-am soptit-o.
Am chemat briza marii
si i-am spus sa te mangaie,
am chemat pasarile si le-am spus sa-ti cante.
Am inflorit copacii si am inverzit natura pentru tine
Sunt primavara ta...


Sa fiu visul fericirii care-ti anima dorul
si tu sa-ti fluturi suavul par peste tot
ce a mai ramas din mine...
As vrea sa-mi deschizi petalele trandafirului tau
ca sa fiu roua ce se prelinge tremurator,
as vrea sa fiu caldura ce te imbie la iubire...


Esti vocea, ce-mi mangaie tristetea...
esti vantul ce-mi rasfata pielea...
acum nu te vad, nu stiu cat de limpezi ti-s ochii,
dar esti intr-un fel inserarea ce ma leagana
in bratele frumusetii...
esti mana ce-mi scrie grabita gandurile,
esti...


Vreau sa fiu mangaierea cea tandra
ce mult o doresti
si sa-ti darui toata blandetea de pe pamant,
vreau sa fiu ambianta eterata
ce te leagana in asfintit,


Vreau sa fiu buzele cuvintelor tale
si bratele dansului tau,
vreau sa fiu forma gandului tau
si inima emotiei tale,
vreau sa fiu ce-ti doresti,
pentru ca ma vezi mai bine decat mine
si ma descoperi asa cum sunt


Desi totul ne desparte
distanta, oamenii, viata,
poate si destinul...
esti pentru mine o raza de soare
calda si firava
ce-mi mangaie obrajii, esti un cant al pasarilor
ce incanta cu ciripitul lor vioi,


Esti ...
ceea ce se afla dincolo de fereastra odaii mele
departarea...
si totusi esti atat de aproape.
Esti sprijinul meu in lumea cea reala,
cufundata in visare...


Daca n-as fi fost atat de departe poate
ai fi vazut doar ceea ce pare ca sunt,
limpezimea emotiei mele ar fi fost
tulburata de valtoarea acestei lumi haotice.


Asa pot sa-ti vorbesc prin lucrurile
care-ti sunt dragi
si sa ma apropii prin tot ce atingi,
sa las imaginatia ta sa ma creeze din cioburi de sticla
si apoi sa ma privesc in oglinda clara a puritatii tale.


Poate inchis in odaia ta as fi doar un strain
care-ti apartine
si tu ingandurata ai privi pe langa mine,
dincolo, spre un alt orizont...
Dorinta ta este cauza existentei mele !


Chiar de-ai fi fost aproape,
as fi vazut exact ceea ce esti,
un om caruia ii place tot ceea ce este frumos,
intens si rafinat...
Limpezimea emotiei tale,
mi-ar fi tulburat si incantat inima.


Daca tu nu ma gaseai,
ti-as fi auzit strigatul inimii din departari.
Esti nascut din viata insasi,
pentru a-mi fi natura framantarilor, bucuriilor...


Fiecare vorba a ta imi picura-n inima
nectarul fierbinte, ma face sa vibrez,
sa tresar de bucurie.
Cautarea mea dupa implinire te vrea tot mai aproape...
aproape...


Cum ar fi daca te-as atinge,
ce-as mai fi ?
ce-ai mai fi ?
Degetele mele daca te-ar atinge de fericire poate s-ar topi
si s-ar scurge frematator
pe trupul tau primitor
sau poate m-as dizolva
in imbratisarea ta...


Daca ai fi pamant, eu as fi apa
daca ai fi rautatea, eu as fi puritatea
dar eu sunt...
o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale
grele de visuri...


Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau
sunt roua diminetii tarzii, incendiate de soare...
sunt secunda boaba de nisip
cazuta in clepsidra fara de sfarsit...
sunt firul de iarba peste care treci acum grabit.


Cand ma simt greoi si confuz,
intepenit in gandurile-mi pustii,
spre tine ma indrept fluviu lin
ca sa devin curgator, limpede...


N-as putea sa ma las prada umbrelor rautatii
cand puritatea ta ma insenineaza cu luciri de diamant...
Plansul meu dupa eterna indragostire s-ar putea opri
daca ar stii ca tu esti chiar sub pleoapa mea
si mi-as inchide ochii
sa opresc adanc in mine nespusa frumusete...


Avid sa ma dizolv in tine fiecare atom din mine
picura cu urmatoarea secunda
dincolo de jumatatea clepsidrei,
acolo unde esti tu, toata...


Dumnezeu a impartit eternitatea in doua,
pentru ca iubirea sa ne redescopere nemurirea,
in atemporal, prin unirea jumatatilor care suntem.
Cum as putea sa ma grabesc ?
fiinta ta este mesajul eternitatii...


Esti ca un val nesfarsit...

Nascut din adancul ocean al simtamintelor tale...

Tu m-ai descoperit...
doar tu...

Mi-ar place sa te descopar fara de sfarsit,
cu uimire sa gasesc inca ceva ce mi-ai ascuns
in faldurile multicolore ale fiintei tale


sa te gasesc, regasesc...
mereu noua, proaspata...
stiu ca ai sa gasesti alte ascunzisuri,
stiu ca-ti place sa te joci
jocul rotitor al pierderii si regasirii.


Privirea ta devine Luceafarul meu,
ma uit la tine
si sentimentele mele incep sa straluceasca...


As vrea sa-ti luminez fiecare gand,
fiecare vibranta emotie,
as vrea sa luminez fiecare linie
a corpului tau,
fiecare contur si suava unduire,
as vrea sa descopar tremurul intim
care-ti manifesta fericirea.


Vino, da-mi mana ta
sa alergam spre nestiutele taramuri,
urmarind zborul ingerului
venit sa ne contamineze de iubire,
sa plonjam in spatiul infinirii
si al uniunii,


toate rupturile diviziunii
sa le topim in Unul
eu, tu, el sau celalalt
sa ne uitam diversele nefericiri
si sa regasim unica implinire,


miile de chipuri si de forme
se aduna tainic in privirea ta
intr-o unica prezenta,
surasul tau
este implinirea miilor de dorinte
nascute din nelinistea mea,


vino, da-mi mana ta
ca sa ating gingasia, delicatetea...
sa ating minunea si splendoarea,
prospetimea si culoarea
nascute din lumina ta,


vino, da-mi mana ta
ca sa ating inima mea,


vino, da-mi mana ta
vreau sa ating cerul cu ea.

MAGIE...

Iti poti imagina o lume in care fiecare persoana a inteles ca singura ei resposabilitate este sa traiasca magia existentei din jurul ei ? Acea lume, iti este acum la indemana.Oriunde simti ca lipseste misterul din viata ta este nevoie de a aduce acolo neprevazutul care-ti deschide orizonturi incredibile. Renunta la certitudinile,intelesurile si legaturile dintre elementele care compun mediul tau si vei descoperi o lume noua, incredibil de sublima in care tu vei fi creatorul.Traiesti acum intr-o realitate asa zis "obiectiva" bazata de fapt pe un consens al multimii care nu poate fi decat subiectiv. Cerceteaza in profunzime aceasta arie a consensului trecand "dincolo de ce pare a fi" si vei vedea cat este de superficiala. Evenimentele se succed intr-un ritm si intr-o inlantuire tainica pe care nu le cunosti. Dar intervi tu grabit si incerci sa le dai un inteles, iar prin aceasta, taina se pierde si orizontul tau se ingusteaza. De indata ce crezi ca sti ce inseamna un lucru,incetezi de a mai fi capabil sa-l intelegi cu toata fiinta si magia lui se risipeste.Lasa-te invadat de realitatea obiectului in sine fara a-l mai analiza din diverse unghiuri exterioare, renunta a-ti mai face pareri pro si contra lui,lasa gandul tau ferm ancorat in esenta obiectului pe care vrei sa-l cunosti si nu-l lasa sa se abata purtat de vanturile diferitelor influente.Cuceririle stiintei tale sunt de fapt infrangerile sufletului tau.Intelegerea unei situatii necesita empatia, trairea ta afectiva si identificarea pana la dizolvare in acea situatie pentru a putea sa crezi ca ai inteles.Mergi in ritmul ei pentru un timp, iar intelesul ascuns ti se va descoperi spontan.Iti voi arata acum o altfel de Cunoastere care se va descoperi ca o evidenta si nu prin deductie, din aproape in aproape, te previn ca daca incerci sa ti-o explici o vei pierde fara sa sti cum s-a risipit...Renunta la ceea ce crezi ca iti aduce placerea si primeste aceasta bagheta magica care-ti va transforma in aur lumea in care te afli.

TE SARUT IN VISE...

Ating mainile tale

Spulber visele acum

Ma rog sa nu fii o aratare

Sa fii al meu oricum

Te vreau in miez de noapte

Te vreau oricand

In apa sau in soare

Dar sa nu pleci iar razand

Eu sunt doar a ta,stii bine

Si vreau sa ramai al meu

Alte fete nu vor totul de la tine

Asa cum vreau doar eu

Si te sarut in vise

Caci esti departe in zori

Trenul a plecat din statie

Si eu raman cu ochii in gol

MEREU A TA

Mereu a ta voi fi iubite

Caci altii nu au ce ai tu

Esti trist acum,nu esti langa mine

Dar te simt in vis,esti tu

Mereu a ta voi fi,mai bebe

Si promisiunea o voi respecta

Pentru ca iubesc tot ce tine de tine

Si pentru tot ce esti, mi-esti drag

Mereu a ta voi fi, ingerul meu

Nu ma lasa,mi-e frica acum

Acelasi soare ne incalzeste

Dar nu aceasi ploaie cade peste noi

Privesc iar luna si ii soptesc:

Spune-i la bebe ce mult il iubesc

Si cand o stea iar va cadea

Sa ii dai in dar dragostea mea

Mereu a ta, mereu al meu

Esti parte din mine acum

Iubirea mea si soarele meu

Doar pe tine te vreau mereu!

TABLOU DE IUBIRE

Intr-o lume in care doar eu mai cred

Ai aparut si tu

Si amintirile cele vechi se sterg

Pe o foaie de caiet, am un vis intreg

Ti-l daruiesc doar tie

Suflet drag si cald si drept

Ai venit cand nu mai credeam

Ca voi apuca acest moment

Esti ratiune,esti simtire, esti un tot complet

Exact cum mi-am inchipuit

Te-am pictat pe un tablou

Mult prea vechi si prafuit

Ti-am desenat si fruntea si ochii tai senini

Ti-am facut si un portret, in care dulce mi-ai zambit

Si cand te-am vazut sosind, nimeni nu a mai contestat

Esti chiar tu, baiatul pe care mi l-am imaginat

Pe o foaie de hartie, pe un colt de vis uitat!

STRALUCESTE...!

Vreau să te văd strălucind lângă mine

Egoistă sunt dar nu e vina mea

Vreau să împărţim şi cearşeaful şi perna

Şi luna zâmbitoare din cafenea

Vreau să te văd cerşind un lucru sfânt

Iubirea mea chiar dacă o ai deja

Şi când mă vezi căzută la pământ

Să zburăm amândoi spre o stea

Vreau să te văd iubind cum n-ai iubit

O scumpă fată, o dulce mireasă

Poate chiar şi prinţul din poveşti

E gelos când tu mă ai acasă

Vreau să te am, vreau să te ating

Şi tot ce vreau azi se împlineşte mâine

Vreau să te vad şi scump şi fericit

Lângă sufletul meu ca al unei zâne

Privirea ta îmbrăţişează sufletul meu

E atât de dulce, tot ce simt, iubire

Aş vrea să simt mereu acest sentiment

Atât de pur, de sfânt şi efemer

Şi când iubirea va pieri în zări

Tu să nu uiţi că ai iubit o fată

Gingaşă şi atât de delicată

Încât şi soarele s-a topit la privirea ei