Adeseori sîntem tentaţi să credem că lucrurile mari care se produc în viaţa cuiva sînt cauzate de împrejurări speciale şi de tot felul de chestiuni măreţe. Însă faptele minore şi insignifiante sînt la fel de importante ca şi marile decizii, sau marile gesturi, marile evenimente care au loc din cînd în cînd în vieţile noastre. Desigur, nu trebuie să cădem în mania perfecţionismului şi să fim atenţi la absolut toate amănuntele de rutină ale vieţii, însă nici nu trebuie să ignorăm complet faptele mărunte pe care le putem realiza, dar nu le facem sau pe care nu trebuie să le realizăm, dar le facem. Adeseori dintr-un gest minor se poate naşte ceva imens şi copleşitor.
Să ne gîndim de exemplu la accidentele care se produc, accidente adeseori grave cu consecinţe fatale. Marea majoritate a acestor accidente se produc dintr-o neatenţie minoră, din cauză că desconsiderăm unele chestiuni minore, insignifiante, din cauză că am realizat un gest mărunt pe care nu trebuia să-l facem, sau n-am făcut un gest mărunt pe care ar fi trebuit să-l facem.
Marile evenimente din viaţa noastră au fost declanşate cel mai adesea de cîte o cauză măruntă. De multe ori nici nu mai ştim de la ce s-a pornit, pentru că nu prea acordăm atenţie şi nu memorăm lucrurile mărunte din viaţa noastră.
Un bine mărunt, o faptă bună minoră pe care o poţi realiza la un moment dat poate aduce consecinţe binefăcătoare imense. Să ne gîndim numai la exemplele din basmele şi poveştile noastre în care eroul, făcînd un bine mărunt cuiva la un moment dat, beneficiază apoi de un ajutor nesperat de mare într-o situaţie extrem de delicată.
De asemenea, ar mai trebui să ştim că tot ceea ce facem se adună. Nimic nu se pierde. Chiar şi cele mai mărunte gesturi sînt monitotizate şi contabilizate. Binele se adună la bine, răul la rău. Faptele bune se adună în visteria faptelor bune, faptele rele se adună în visteria faptelor rele. Picătură cu picătură se poate forma un lac sau se poate străpunge o stîncă. Această realitate a fost surprinsă de înţelepciunea populară prin vorba binecunoscută „picătura care a umplut paharul”. Făcînd fapte bune minore, mărunte, ele se adună şi la un moment dat dintr-o faptă bună minoră ne putem trezi cu recompense copleşitoare. Făcînd fapte rele mărunte, pe care ajungem să le trecem cu vederea considerîndu-le insignifiante sau „nevinovate” acestea se adună şi la un moment dat o ultimă picătură poate să facă să se reverse paharul şi să ne trezim cu consecinţe dezastruoase chiar dacă n-am făcut decît ceva minor, ceva banal, ceva „ce face toată lumea” sau ceva ce ai făcut mereu fără să fi existat vreo consecinţă.
Apoi, mai trebuie avut în vedere şi faptul că uneori o acţiune măruntă poate conta mult mai mult decît o faptă măreaţă. Uneori contează mai mult faptul că ai dăruit un leu decît faptul că altădată ai dăruit un milion de lei. Uneori dăunează mai mult o mustrare minoră decît o ceartă imensă pe care ai avut-o cu aceeaşi persoană altădată. Niciodată nu putem să facem baie de două ori în aceeaşi apă! Adică, fiecare clipă a vieţii este unică şi niciodată nu trăim în aceleaşi împrejurări. Şi cum faptele noastre se corelează cu ambianţa şi condiţiile exterioare şi interioare nu putem şti care vor fi consecinţele aceleeaşi fapte, făcută la momente de timp diferite.
Plecînd de la aceste observaţii, sper să învăţăm să reevaluăm gesturile noastre de zi cu zi, să fim mai atenţi şi mai exigenţi cu noi înşine şi să ne oprim de la faptele rele, dăunătoare, chiar dacă par „nevinovate”, minore, insignifiante, pe de o parte, şi să facem orice faptă bună oricît de măruntă şi nesemnificativă ar părea ea la început, pe de altă parte.
De exemplu, se vorbeşte mult despre semnul fiarei care va ajunge cîndva (de fapt deja a început să ajungă) pe mîinile sau pe frunţilor oamenilor.
Toţi îl vor accepta ca pe ceva minor, ceva fără importanţă, dar odată acceptat, practic, ţi-ai vîndut sufletul celui al cărui nume nici nu trebuie să-l rostim.
Sîntem prea toleranţi cu o mulţime de lucruri dăunătoare în viaţa noastră pentru că le considerăm minore, nesemnificative, însă toate acestea la un loc contribuie la erodarea şi pietrificarea sufletelor noastre, la starea generală de blazare, tristeţe, depresie, năuceală care a ajuns să cuprindă tot mai multă lume.
E timpul să facem mereu şi mereu orice faptă bună, oricît de mică ar părea să fie şi să ne abţinem de la orice faptă rea, oricît de insigniafiantă ar părea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu