Stiu ca imi refuzi privirea
atunci cand nu mi-este
patrunsa de miracol.
Stiu ca nu mi te arati
in toata goliciunea sufletului
atunci cand nu simt
taina feminitatii tale invaluinu-ma.
Dar acum sunt imbatat
de miresmele tale,
retraind miracolul
ascuns adanc in fiinta ta
stiu ca-i sa-mi deschizi larg
sa intru, ca sa ating
comoara existentei.
Abia deschis-am ochii si iscoadele
au plecat prin lume sa te caute.
Am scormonit pamantul sa aflu
aluatul din care te vei plamadi.
Am sorbit vazduhul prin toti porii
crezand ca esti acolo
avid sa te inchid in mine.
Am bagat mana-n foc sa te apuc
cand dantui dogorind de fericire.
Si-am vegheat pe plaja sa prind momentul
cand scoica se deschide si te ivesti
sau te implineste spuma marii
din memorie, geana cu geana.
Te vesteau florile, te strigau pasarile,
picaturile de ploaie imi anuntau mangaierea ta.
Cristalele iti multiplicau portretul cu surasul
pe care-l stiam de mult,
din taina primului cuvant.
Si-ai aparut aievea, Tu cea vesnic
neschimbata in schimbare,
caleidoscop de cioburi colorate,
orbindu-ma, imbatandu-ma, salvandu-ma.
Ai aparut, sau te-am alcatuit?
De unde, de ne-unde, nu-i timp de intrebari.
Binecuvant minunea ca Esti,
nu te iubesc,
in fiecare clipa
ma indragostesc de Tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu