Am nevoie de tine! Chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum paradisul mi se sufoca in fumuri groase si in ceturi gri? Chiar nu vezi cum in fiecare zi imi moare cate un vis si cum in fiecare privire mi se stinge usor lumina?
Imi chem ingerii sa ma ridice… Ii simt in jurul meu, dar nu ii mai pot vedea… sau nu mai stiu cum sa o fac… Imi pare ca sunt intins pe pamant de o vesnicie… praful nu a reusit sa imi murdareasca aripile… dar mi-am uitat zborul alb si rasul zgomotos…
Iar eu te vreau pe tine… De ce nu esti aici? Ma rog absent la cer sa imi deschida un drum printre nori, ma rog la stele sa imi arati drumul meu printre galaxii… Un fulger imi dezmembreaza universul… si-n mijlocul furtunii, eu te vreau doar pe tine…
As vrea sa vezi cum paradisul imi omoara fiecare inger din suflet si cum in fumul greu si gri mi se frange fiecare respiratie. As vrea sa aud un zgomot, dar simt doar tacerea ta cum imi sfasie aripile. Ah, tu chiar nu vezi cum lumea mea se prabuseste si cum in fiecare privire mi se stinge usor cate un vis? Am nevoie de tine!
Vreau sa ma simt in felul acesta peste vreme
Vreau sa iti cunosc visele si sa le fac ale mele
Vreau sa schimb lumea numai pentru tine
Vreau sa fac tot ceea ce este imposibil…
Vreau sa te imbratisez strans sub ploaie
Vreau sa iti sarut zambetul si sa iti simt durerea
Stiu ce este frumos uitandu-ma la tine
Intr-o lume de minciuna tu ar trebui sa fii adevarul…
De fiecare data cand ma atingi devin un erou
O sa te fac sa fii in siguranta oriunde te-ai afla
Si sa iti aduc tot ceea ce iti doresti
Nimic nu ma depaseste…
Stralucesc ca o lumanare in noapte
Cand imi spui ca ma iubesti.
Vreau sa te fac sa vezi exact cum am fost,
Sa iti arat singuratatea si ce a facut din mine…
Ai intrat in viata mea ca sa imi opresti lacrimile,
Totul este usor acum – te am langa mine.
Am rupt bucati…
bucati din inima mea,
iar unii fara teama,
au calcat pe ea,
nu au stiut
s-o pretuiasca,
E inima unui OM,
ce stie sa IUBEASCA.
Spune întotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti… Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as îmbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau…. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o îmbratisare, un sarut si te-as chema înapoi sa-ti dau mai multe…. Daca as sti ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si înca o data pana la infinit…. Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute în care te-as vedea, as spune te iubesc si nu mi-as asuma, în mod prostesc, gandul că deja stii…
Buzele mele s-au deschis cu dragoste, spunând – un nu stiu ce, ca un cuvânt – Plăcere. Viața mea, atinge pielea ta, se mișcă sub zâmbetul tău. Ce dulce ar fi, dacă ți-aș atinge ușor buzele. Dar mie nu-mi stă în fire să sărut așa. Nu: eu te atrag aproape. Mai aproape. Să-ți sorb sufletul și să te-nfiori din creștet până-n tălpi. Tu m-ai luat in brațe și m-ai tras spre tine, iar eu m-am făcut mic, micut în mâinile tale. A dispărut toată împotrivirea mea și am dispărut și eu, topindu-mă într-o minunată pace. Deci acesta era și așa arăta. Ăsta era lucrul numit pasiune, care se furișase în muzică și o făcuse să plânga … care izbucnise din poezie și o făcuse să tremure.
Ce-ai vrea să-mi fii?
Să-mi fii o lacrimă de rouă
În tinereţea dimineţii?
Să-mi fii suspin de suflet tulbur
Sau paşi pe drumurile vieţii?
Să-mi fii..
Un zâmbet de lumină când întunericul m-apasă,
Să-mi fii izvor cu apă lină..
Şi cer de umbre-aş vrea să-mi fii,
Căci visele-mi, doar tu le ştii..
Fi-mi un surâs de buze fine
Ce mângâie al meu obraz,
Arată-mi calea cea mai simplă
Spre valul mării de topaz..
Mai ştii să-mi fii un gând cu îngeri
Şi visul să-l prefaci real?
Fi-mi somnul dulce-al dimineţii!
Fii poarta mea spre ideal!
Sau.. fi-mi mai bine numai aer
Să te respir în toată clipa..
Şi-atunci nu vei putea pleca
Căci aş murii..
Sau fi-mi o stea…si ramai in viata mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu