Am o stare asaaaa.....sunt.....nu stiu cum.......... e genul ala de stare pe care o am eu cand sunt "altfel"... stare care-mi ingheata cuvintele pe buze, asa incat n-o pot descrie... E tare complicat cand te... dezmortesti! Cand dupa muuult timp de incordare si intrebari fara raspunsuri pertinente... te apasa o liniste care bineinteles... precede o furtuna ce se anunta fara sfarsit... unde sfarsitul are cele mai mari sanse sa nu fie cel visat inainte de culcare si motivul de trezire dimineata!
Poate maine o sa fie altfel...

           Si nu, nu e amagirea mea de luni dimineata, e doar gandul de mai bine cand incerc si eu sa ma gandesc la viitorul meu cel mai apropiat... si cel mai apropiat... pentru mine... e maine...
           Ma enerveaza starea asta... dar imi si place. Dintr-un singur motiv: imi da senzatia aceea de liniste interioara... cand de fapt n-o am, de femeie cu gandurile puse la punct, cand de fapt eu le-am imprastiat intr-o mie de parti... de "stiu ce vreau"... cand eu habar n-am, inca! :)
          Nu sunt dezorganizata, ba din contra, indraznesc sa spun... imi place sa am totul pus la punct... in schimb ameteala asta care ma bulverseaza e rezultatul dezorientarii mele... mai degraba...
          Cred ca stiu de ce sunt euforica, dar mi-e frica s-o spun si sa cred ca am dreptate... cred ca stiu de ce nu sunt "pe-aici" decat fizic... cred ca stiu!
         Nu e usor sa simti ca zbori spre nicaieri... dar e frumos! E o chestie pe care si tu... si tu... v-ati grabi s-o judecati si sa n-o-ntelegeti... dar e minunat... chiar daca imi da starile astea... Eu simt... si traiesc!;)
         Dar daca ai fi... "EU"... ti-ai zambi tie... si te-ar hrani sentimentul asta frumos, in momentul asta frumos... si cand peste toate te-ar alimenta teama... nesiguranta... necunoscutul... cred ca ai incepe si tu sa arunci cuvinte pe hartie, asa cum fac eu acum!