MA DOARE

 

M-aş face pământ pentru tine

să te sorb ca pe un păcat; te-aş cânta în versuri divine
să fiu mereu vinovat

de-a ta iubire eternă,  
să-ngrop amurguri în vin,
să-ţi cutreier visul în pernă  
prefacându-te în sărut şi pelin;

să-ţi sorb toată umbra-ntr-o clipă,
să fiu al iubirii descânt,
să nu cer, deşi sunt aripă
a dorului ce cântă... în cânt.

Aş face castele din ploaie  
să murim în iubire mereu,
când noptea-ntuneric despoaie
iar tu veşnic fi-vei doar EU.

Arama sărut ar răsfrânge  
pe gura nesărutată
şi mâinile noatre s-ar frânge
iubindu-ne fără de pată.

Apusul şi-ar cerne iar mierea
şi sângele ar cere ofrandă.
Mă doare iarăşi durerea  
şi gesturile devenite ghirlandă

pe trup şi în carnea flămândă  
de visul ades NEvisat.
Mereu tu mi-ai fost doar osândă
când gândul ţi-ai fost revărsat

peste nopţile mele deşarte  
şi peste cărări fără popas.
M-ai dus în stele, departe.  
Între noi este numai... un pas.