ning frunze

 Ning frunze pe urmele tale.
Cocorii te duc în alt an
şi vântul doineşte a jale.
Te caut prin vise în van.

 
Mirarea se-aşterne în ochi,
genunchii strivesc iar căldura
şi-n palme feresc de deochi
întoarsă-ţi în mine făptura.

Ning frunze pe tâmple bolnave
şi gesturi se frâng între noi
parfum şi mister de agave
te cheamă în bocet de ploi.

Revino-n lumina-nserării
cu gura aprinsă de dor !
Adună-mă-n seva chemării
când îngeri se roagă-n pridvor

să te botez mereu cu lumina
să treci nevăzut prin cuvânt,
să-ţi vindec pustiul. Retina
îneac-o încet doar în vânt

 

şi fură o clipă din lume
şi du-o cu tine apoi
să uiţi c-ai rămas o genune
de durere, de dor şi de ploi.

Ning frunze pe zarea de aur
şi sufletul ninge-ntre noi.
Mă cheama o sete de faur
să clădesc castele în doi