05 iulie 2010

SI DE E TOAMNA PESTE NOI

Mă dor aripile-n amurg
simţind clepsidre cum se scurg
cu flori de tei printre ninsori
apusuri albe de fiori .

E timpul ce l-am alungat
şi niciodată l-am chemat
al iernii fără de sfârşit
ce seceră tot ce-am iubit .

Doar gânduri peste plete-mi curg,
tu, depărtatu-mi demiurg
întinzi doar degete de ploi
că să-mi atingi umerii goi,

să mă mângâi deşi nu vii
lăsându-mi nopţile pustii
şi sufletul câmp veştejit
eu n-am plecat, tu n-ai venit...

...şi de e toamnă peste noi
şi-atâta arămiu prin ploi.
Nu mai întreb de ce te-ai dus
soarele meu... de ce-ai apus...

Niciun comentariu: