E usor sa vorbesti despre dragoste, dar cel mai greu este sa simti si sa recunosti ca ceea ce simti este cu adevarat dragoste si nu atractie fizica sau prietenie, respect si alte trairi.
Se spune ca dragostea dureaza doar 5 ani, ma refer aici la dragostea plina de pasiune cand totul este posibil (sa fugi de acasa, sa pleci in celalalt capat al lumii, sa renunti la tine, sa fie o nebunie totala, sa nu te mai recunosti), apoi se instaleaza o stare de respect, de profunda prietenie, de respect. Nu zic ca lipsesc momentele tandre, dar ele isi pierd treptat din stralucire. Acum parca amandoi judecati, nu mai faceti lucruri la care sa nu va ganditi. Si atunci te intrebi, oare a fost dragoste? Oare mai este? Chiar daca intre voi este o prietenie de nedescris, va intelegeti la perfectie….parca lipseste ceva si simtiti acest lucru amandoi. Si totusi? Unii spun ca aceasta pasiune se afla in iubirile timpurii sau ar fi prima faza a dragostei (daca se va concretiza intr-un sentiment de dragoste).
Cand te casatoresti o faci pentru ca doresti sa fii cu acea persoana pentru totdeauna, pentru ca exista intre voi ceva puternic care va leaga, un sentiment de nedescris. Dar….mereu exista acest cuvant care creeaza intotdeauna suspiciuni….cum ar fi fost daca? Daca atunci nu i-ai fi raspuns la telefon sau l-ai fi refuzat sau nu te-ai fi dus la acea petrecere sau cine stie…. Niciodata nu vei stii. Sau poate esti sigur pe ceea ce simti….si stii ca nimic si nimeni nu te va face sa dai in laturi.
Dragoste…o traire unica in lume, care iti da aripi, dar oare in care faza a ei? Probabil si dragostea se maturizeaza ca oamenii, ii este mai greu, dar pana la urma reuseste sa depaseasca orice obstacol si sa lase in urma acea pasiune nebuneasca…sa treaca la o alta etapa. Unii spun ca daca am trecut de aceasta faza… intram in realitate, in randul lumii. Ca vedem lumea cu alti ochi…ca ne-am trezit. De ce spun unii ca prima dragoste nu dureaza? pentru ca nu esti pregatit sa infrunti realitatea? Pentru ca ti-e frica? Da, frica duce la multe. Te face sa te gandesti la lucruri pe care nu le credeai posibile. Ti-e frica sa stii ce va fi si te agati de speranta.
Alta poveste si cu speranta. Camus spune ca speranta este cel mai mare rau din lume, el fiind ultimul eliberat din Cutia Pandorei. Pentru el a spera inseamna a inceta sa traiesti. Trebuie doar sa iei viata in maini si sa accepti realitate. Fara sa ma visezi, fara sa mai crezi in altceva cum ar fi fericire pana la adanci batraneti… Sa iesi din lumea basmului si sa vezi ce inseamna cu adevarat viata. Dar dupa ce iti dai seama ce e…ce iti mai ramane…sa te resemnezi! Sa gasesti o persoana cu care te intelegi bine (dar sa nu speri in dragoste, poate doar in fidelitate), sa perpetuezi specia umana si sa crezi ca poate ei vor reusi sa afle adevarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu