PALATUL BRANCOVENESC

                                   Domeniul de la Mogosoaia

Un domeniu frumos şi plin de istorie. Merită vizitat!

Păcat că noi românii nu apreciem îndeajuns ceea ce istoria a lăsat în urma sa – sau mai bine zis ceea ce domnitorii noştri au facut pentru poporul român - Palatul Brăncovenesc este o aşezare domnească din anii 1681 -1702.




POVESTEA PALATULUI.....:
La 28 ianuarie 1681, Constantin Brancoveanu a cumparat o prima parte de mosie la Mogosoaia, completata dupa trei luni prin noi suprafete de teren. Atras de frumusetea locurilor, viitorul domn a construit aici mai intai o biserica, ce va servi drept paraclis viitoarei curti. A fost terminata la 20 septembrie 1688.

Casele cumparate odata cu mosia se vor dovedi curand nemultumitoare. Brancoveanu a hotarat sa-si ridice o resedinta demna de rangul sau. Nu se stie precis data la care au inceput lucrarile. Stim doar pe aceea cand s-a terminat constructia – 20 septembrie 1702 – care este precizata in pisania prinsa deasupra usii de intrare in pridvor, pe latura de rasarit. Asezat pe malul lacului, intr-o curte dreptunghiulara imprejmuita de ziduri puternice, palatul se inalta pe trei niveluri: subsol (pivnita), parter si etaj. Pivnita se remarca prin dimensiuni (16,05×14,10 m) si masivitate. Un pilon central imparte spatiul in patru incaperi acoperite fiecare cu cate o cupola pe pandantivi. Parterul cuprindea opt incaperi destinate slujitorilor domnului, iar etajul era rezervat in intregime familiei domnesti.
La etaj, pe fatada dinspre lac, se afla cel mai rafinat element de arhitectura al palatului, splendida „loggie”. Azi ne apare incadrata de doua foisoare – adaugate in timpul renovarii din perioada 1860-1880, remarcandu-se prin coloanele lor cu bogate capiteluri sculptate in piatra. Foisorul de pe latura de rasarit a palatului este sprijinit pe opt coloane, de asemenea de piatra, avand o balustrada bogat decorata. Bolta foisorului fusese acoperita cu pictura murala cu motive geometrice si vegetale, din care se mai pastreaza cateva fragmente.
Dupa uciderea lui Brancoveanu, intreaga avere i-a fost confiscata de turci si toate podoabele interioare ale palatului (mobilier, covoare, argintarie, carti) au fost risipite. Ulterior, mosiile si palatele lui Brancoveanu au fost rascumparate de catre noul domn Stefan Cantacuzino.
In 1714, la 14 octombrie, calatorul francez Aubry de la Motraye a poposit la Mogosoaia: ”Il gasiram [palatul] foarte regulat si zidit europeneste, ornat pe dinauntru cu plafonuri bogate si cu picturi bune, dar mobilele fusesera luate de catre slujitorii Portii in vremea detronarii nefericitului sau stapan. Atunci fusese transformat intr-un han pentru nevoile calatorilor.”
Trei ani mai tarziu, palatul a fost redat urmasilor lui Brancoveanu, eliberati din exilul impus de Poarta in Asia Mica. In 1719, pentru o vreme a locuit in el domnul Nicolae Mavrocordat, fugit aici de teama ciumei. Cum Stefan, fiul pentru care fusese construit palatul, nu a avut mostenitor pe linie masculina, a revenit urmasilor fratelui sau Constantin, pana la inceputul secolului XIX. Ultimul stapan in linie directa din familia Brancoveanu a fost Grigore (1767-1832).
Neavand copii, Grigore Brancoveanu a adoptat-o, in 1824, pe Zoe, fiica lui Alexandru Mavrocordat, sotia lui Gheorghe Bibescu, viitorul domn al tarii. Mostenind Mogosoaia, prin sotia sa Zoe, Gheorghe Bibescu s-a ocupat de restaurarea palatului in anii 1824-1848. Dupa revolutia din 1848, fostul domn s-a stabilit in Franta, iar Mogosoaia a ramas in stapanirea fiului sau Nicolae (1830-1890) si a mamei acestuia Zoe, care a continuat lucrarile de renovare (1860-1880), apeland la serviciile unui arhitect francez.

Desi a utilizat materiale aduse de la alte constructii brancovenesti, aspectul exterior al palatului a fost schimbat printr-o serie de modificari. Nicolae Bibescu nu a stat in palat, construindu-si in imediata apropiere o locuinta noua, Vila Elchingen. Tot el a zidit in parc o capela, in care au fost inmormantati ultimii proprietari ai Mogosoaiei si rude d – ale lor.

Mosia Mogosoaia a fost cumparata in 1911, de la fiicele lui Nicolae Bibescu, de catre Martha si George Valentin Bibescu.
Devenita stapana la Mogosoaia, Martha Bibescu a inceput, in 1912, lucrarile de restaurare, apeland la o echipa de mesteri italieni, condusa de arhitectul venetian Domenico Rupolo. Acesta va imprima fatadelor palatului un aspect venetian, placandu-le cu caramida aparenta. Acestea au fost incheiate in 1925 de catre arhitectul George M. Cantacuzino, nepotul de sora al lui George Valentin Bibescu.
Restaurat si remobilat, imprejmuit de un parc frumos, palatul Mogosoaia a primit – pana in 1945 – vizita unor interesante personalitati straine si romane, de la diplomatii englezi, lord Thomson sau Reginald Hoare, la americanul Franklin Mott-Gunther, francezii Adrien Thierry si Jacques Truelle, elvetianul René de Weck la patriarhul Miron Cristea, Gheorghe Tatarescu, Constantin Argetoianu, Grigore Gafencu, Nicolae Iorga, Pamfil Seicaru sau Mihail Sebastian.
Timp de trei veacuri, palatul a fost martor al unei zbuciumate istorii, un simbol al vietii mereu biruitoare. Dintre toate resedintele lui Constantin Brancoveanu, palatul de la Mogosoaia este nu numai cea mai reprezentativa, dar si cea mai bine pastrata. Palatul a ajuns pana la noi fara prea mari modificari, in structura sa putand fi admirate elementele de baza ale stilului brancovenesc.
A fost restaurat in mai multe etape dupa 1945, cand a fost declarat monument istoric, cele mai importante interventii fiind facute in 1980 si dupa anul 2000.