Te regăsesc…
Te-ai schimbat şi totuşi…
Aceeaşi ochi mă privesc acum, aceeaşi ochi de care m-am îndrăgostit, aceeaşi ochi pe care i-am privit de atâtea ori încercând să le aflu fiecare detaliu… ochii tăi…
Acelaşi gust cu al tău au buzele ce le sărut… acelaşi tremur îmi dau, aceeaşi dorinţa o trezesc în mine… buzele tale…
Şi-aceste braţe… îmi oferă acelaşi sentiment : ocrotire… braţele tale…
Mă tem…
Mă tem să nu-ţi mai pot vedea ochii, mă tem să nu-ţi mai pot atinge buzele şi să nu mai simt îmbrăţişarea ta…
Şi mă agăţ de tine, temându-mă de mine, de stagnarea evoluţiei mele căci am făcut tot posibilul să rămân în aceste clipe de vis cu tine…
Cum poţi explica ceva inexplicabil?
Cum aş putea explica ceva ce nu ştiam că poate exista?
Mi-ai transformat viaţa într-o poveste adevarată. Îndepărtând balaurii ai ştiut să mă ocroteşti şi să mă faci să mă simt ocrotită.
Iar acum povestea mea a devenit şi mai frumoasă…
Noaptea mă face să cred că e imposibil să exişti, dar iată că în fiecare dimineaţă te regăsesc… şi mă îndrăgostesc din nou de tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu