*******************

Cerul plange... poate dupa anul ce abia a plecat... poate dupa clipele ce se pierd intr-un colt uitat de lume... poate de dorul tau. Fericiti cei care dezleaga taina sensurilor sau renunta sa mai caute. Nu vreau sa mai privesc in urma si sa-mi scutur genele de regret. Nu vreau sa-mi mai fac curat printre amintiri pana cand nu mai gasesc nimic. As vrea sa strig in urechile lumii si in timpanul sufletului ca sunt sigura ca anul care a sosit o sa-mi fie bine, ca ploaia imi va spala sufletul tulburat de griji si nelinisti, dar totusi atat de impacat si senin. Exista taine de nepatruns, fericire care nu crapa la primul vant care bate aspru, un suflet care nu te lasa singura la prima pogorare de nori pe pamant. Dorinte noi si fericite trebuie sa-si ia zborul inspre noul inceput si noua implinire. Un suflet nu se prinde intamplator in panza de paianjen al destinului. Viata m-a invatat sa ma plec in fata ei si sa multumesc din suflet pentru tot ceea ce am avut, am pierdut si am regasit in acel loc. M-a invatat ca putem sa-i dezlegam sensurile atunci cand iubim si suntem iubiti, cand iubirea ne apartine doar noua si vietii... si oamenilor, care, ca si noi, au invatat sa traiasca.