Doar am neglijat ascunsul din fiinta mea,
Te-am iubit si am iesit din rol.
M-ai sufocat violent in corset de vise triste
Si gura mi-ai cusut-o in tacere.
Genele picura murdarul norilor persecutati
De palme si zboruri nule.
Nu mai am ochi, sunt legati cu panglici de trecut,
Iar umerii – uscati de mangaiere.
Imi ard gandurile si pielea se-nfierbanta grav
Cand iti iubesc asternutul gol.
Pletele curg in cascade inselate, lasand urme
Ale pasilor de stele cazatoare.
Spatele mi-e zgariat de alintul respiratiei tale,
Iar sangele reflecta portrete din trecut
Buzele au colturile amagite de noiembrie,
Viseaza la culorile din obscura mare.
Nici nu mai miros fericirea frunzelor de toamna,
Portretul perfect a iesit din decor.
Stand intinsa cu privirea din cer spre pamant,
Obosesc fluturii sa bata din aripi
Si isi coboara antenele pe pleoapele-mi pierdute
Sa aseze praf mut in ochi verde.
Cazuta pe gandurile vechi, ambigua fiind,
Pierd realitatea pe rasul infantil.
Pielea nu-mi mai simte frigul singuratic,
Sub masca unei lumi absurde.
Cand intunericul eclata propria impacare,
Te-am iubit si mi-am intrat in rol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu