Nu-i tarziu niciodata sa te inalti catre soare... ca inima sa ti-o daruiesti si sa iubesti. Exista insa si intalniri nepotrivite. Cum sa deosebesti falsul de adevarat, cand mori de singuratate? Cand iubesti prea mult nu mai esti in stare sa traiesti cu tine insuti, si, din pacate, marile despartiri se petrec fara sa bagi macar de seama. Lucrurile se indreapta spre nicaieri si vom fi nevoiti sa ne intoarcem de acolo. Suntem doua fiinte in deruta care incercau sa-si sprijine sufletele, asteptand sa treaca viata. Ridurile se adancesc in jurul ochilor, anii se aduna, vin sa-si ia locul. Avem nevoie de uitare, de un popas, inainte de a ne duce mai departe bagajele in neant. Cand multe vin si trec, chiar daca raman semne, si semnele se vindeca dupa o vreme... niciodata nu-i prea curand sau prea tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu