George Bacovia

Toamna sună-n geam frunze de metal,Vânt.În tăcerea grea, gând şi animalFrânt.În odaie, trist sună lemnul mut:Poc.Umbre împrejur într-un gol, tăcut,Loc.În van peste foi, singur, un condeiFrec.Lampa plânge... anii tăi, anii meiTrec.Să mă las pe pat, ochii să-i închid,Pot.În curând, încet va cădea în vidTot.O, va fi cândva altfel natural,Bis.Toamna sună-n geam frunze de metal,Vis.

Timpul are doar o singură coordonată: prezentul; trecutul şi viitorul restul fiind doar iluzii ale minţii umane. Muzica îmi însoţeşte melancoliile.Cat de mult se aseamana timpul cu starea noastra interiora... momentele de liniste interioara sunt urmate de rascoliri intense, tristeti si bucurii tinzand spre echilibru...melancolia sufletului de romantic.
D-zeu ne-a dat doua picioare sa mergem, doua miini sa tinem, doi ochi sa vedem, doua urechi sa auzim, dar de ce ne-a dat o singura inima? Pentru ca pe cealalta i-a dat-o altcuiva ca tu sa o gasesti