Melancolie

O umbra de melancolie imi mangaie sufletul... ma simt mica si neinsemnata. Cine sunt eu... imi intreb sufletul? Voi afla poate intr-o zi sau nu... zambetul tau spune totul... sau incearca sa spuna totul. Un val de caldura imi napadeste trupul. Iti mangai cuvintele in care ti-ai pus sperantele risipite pe drumul meu. La capatul lui sunt eu, o fiinta fragila, care vrea sa-ti multumeasca dar se ineaca in cuvinte lacrimi. Te-am asteptat de atatea ori... nu puteai sa nu auzi de la mii de ani departare strigatul meu... sufletul tau e sculptat in mine, iar eu nu as fi intreaga daca tu nu ai veni. Te astept, scriind zi de zi pe marginea unor coli de viata... povesti de dor. Cu fiecare clipa de asteptare stropi de liniste imi picura in suflet, inaltandu-l pe taramul unor sentimente tainice. Nu te grabi, desi este timp din ce in ce mai putin... acum avem intelepciunea de a trai iubirea cu toate simturile... in mica noastra disperare traim cu toata fiinta noastra.