Ascunde-te de clipa când moartea va veni
Şi va dori să-ţi calce destinul în picioare,
Nu-ţi fie teamă-atunci şi nici de ce va fi
Chiar dincolo de ea ... se spune că nu doare...
Mă-ntreb cum vine asta şi cine-a reuşit,
De-acolo revenind să ne mai poată spune
Că-n ceruri este raiul ce ieri şi l-a dorit,
Şi-atunci am să-l întreb : de ce-ai venit, nebune ?
Lăsat-ai paradisul pentru infernul dens,
De parc-ai fi crezut c-aici sunt flori şi miere...
Chiar ai uitat de unde plecat-ai fără sens
Uitând să spui măcar un scurt ”la revedere”
Nu teamă port în suflet ci numai mi-aş dori
Să ştiu ce simte omul atunci când moartea vine.
Cu preţu-acestei vieţi o clipă aş plăti,
Ca să mai am puterea de-a lua ceva cu mine
Râmân cu-a mea părere, că nimeni azi nu ştie,
Ce simte omu-n ceasul când inima-i va sta...
Prea multă raţiune scăldată-i în prostie,
Încât până şi moartea refuză să ne ia !
Mariana Eftimie Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu