O altă zi... în văzduh pluteşte o ceaţă albăstruie şi uşoară semănând cu un văl transparent, aruncat peste linia orizontului. Te învăluie răcoarea călduţă a pământului umed şi o adiere încărcată de miresme umple odaia mea.Un sentiment ciudat ca o rafală de vânt îmi pătrunde năvalnic în inimă.O senzaţie de dragoste pluteşte în văzduh, de dorinţă neînfrânată... cât aş vrea să putem depăşi clipa jocurilor de cuvinte, a întorsăturilor de frază care fac să-ţi treacă prin faţa ochilor şi prin minte tot ceea ce nu se poate spune. O tăcere adâncă şi dureroasă e răspunsul la toate... o amărăciune fără nume îmi sfâşie sufletul. Nu există decât prezentul de trăit şi nimic de ţinut minte. Intrăm într-un joc de noroc şi miza este inima mea... mă aflu sub vraja unui farmec ciudat, tulburător... asemenea jocuri pot fi jucate o singură dată în viaţă. Mai trece o zi din viaţa noastră... o umbră colorată, un început de noapte, cu licăriri de jăratec care se stinge, se strecoară în camera mea... pare să vopsească totul în tonuri amestecate, de cerneală şi purpură. Vâlvătaia apusului se domoleşte treptat... lumina alunecă mângâietoare, ca o ţesătură cu ape argintii, ducând cu ea... o altă zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu