De iubire patimasa suflet-mi e plin
Dulce chin cu greu apasa, fara sa ma inclin.
Dragostea-i de vina, cred, cu ai sai fiori
Ce ma face sa m-avant pana peste nori!
Toate acestea se petrec ... nu e nici o luna,
Constiinta in van imi spune ca sunt o nebuna
Din adanc noi simtaminte se pronesc spre cer
Rele si necazuri taote se topesc si pier.
O traire ireala pe pamant se contureaza,
In zadar ma lupt cu mine sa-mi mentin constiinta treaza,
Din strafundurile mele se inalta razvratite
Sentimentele latente, pana acum nesocotite.
O! Si cat navalnic foc al dragostei revarsa
Sentimentele incuiate si tinute fara sansa
Ce-i iubirea?! Se intreaba in a ei zburdalnicie
E izvor de fericire, dor, durere, nebunie ...
Toate aceste idealuri adunate-ntr-o simtire
Se topesc incet si mor daca n-au in piept primire.
Acest piept suav si dulce, primitor si dragastos
Se numeste-al meu iubit ... si cat suna de frumos!
Este dulcea mea ispita, ivita din univers
Ca sa-i fac o prezentare prea sarac ar fi un vers.
Poarta-n el cu-nsufletire multa patima si dor
Frumusete, pasiune si cumplit face amor!
Lasa-n urma zile grele, amintiri si suferinti
Si mi se deschide tot, facand noptile fierbinti
Vine va un val vartej si e plin doar de speranta,
Pentru el lume nu-i nici obstacol, nici distanta!
Vine-n fuga cea mai mare sa traim timpul din plin
Ce pacat ca dup-o noapte socotim ca-i prea putin.
Pleaca apoi in lumea lui de-al meu suflet insotit,
Mangaindu-se cu gandul si stiind ca e iubit!
Si din nou revine-n inimi dorul si-asteptarea grea,
E cumplit s-astepti atata pana ne vom revedea.
Fiindca greu mai trece timpul si-asta trebuie s-o stii
S-ar dezintegra pamantul de nu ne vedem o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu