“Tu spui, liniştit: “adevăr”. Ei se uită la tine şi tac, fără să priceapă ce vrei, dar pentru că sunt oameni educaţi întreabă: “Cât costă?” Tu le arăţi mâinile goale, dar ei nu mai pricep gestul de mult şi, nedumeriţi, dau să plece. Tu alergi şi le spui: “speranţă”. Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă încă o dată: “Cât costă?” Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci.” OCTAVIAN PALER
Evitam tristetea si ea e pe urmele mele, ocoleam iubirea si ea e in sufletul meu,vreau sa stiu daca e rau sau bine?Ma intreb de multe ori de cate povesti mai este nevoie in lume? De cate povesti mai avem nevoie fiecare, pentru a putea merge mai departe, in fiecare zi cu un nou suras pe buze si cu o noua speranta in suflet. Ne e prea greu sa fim fericiti cu putin, ne e prea greu sa ne bucuram de un apus de soare sau de un rasarit, ne e prea greu sa ne bucuram de ....De ce tot timpul ne ascundem de noi, de ceilalti, de lume, de viatza si de fericire?Cate intrebari fara raspuns vor mai fi aruncate in neantul nesfarsit al raspunsurilor nerostite?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu