Cu umerii destui de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destui de moi ca sa fie confortabili pentru cei ce o inconjoara, femeia poarta in suflet frumusetea acestei lumi. A primit in dar forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si a oboselii, sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit, puterea de a continua, cand toata lumea abandoneaza. A primit insa si lacrimi, sa planga atunci cand simte ca uneori e prea mult, chiar si pentru ea. Frumusetea unei femei sta in lacrimile ei, in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei, locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sunt cele prin care poti sa-i zaresti inima. Vei ajunge acolo doar daca iti doresti cu adevarat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu