O respiraţie de o clipă a spiritului,
spre Înalt…Te iubesc
în lumina ochilor căprioarei
adulmecând
frica de întuneric
Mirată tresărire
a pleoapelor adunând
susurul izvorului,
freamătul firului de iarbă
rămas în clipa fericirii naşterii,
printre buzele fragedei fiinţe…
Te iubesc
în stropii de apă
Secătuite sunete aruncând
într-o ultimă respiraţie,
flacăra bucuriei…
Te iubesc
aşa cum iubesc poezia
Niciodată pierdut…
Niciodată uitată pagină
fluturând inutil
pe o muchie de stâncă…
(Anne-Marie Bejliu )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu