Corabia Sperantei

Speranţa este mica lumină pâlpâitoare care se află la capătul tunelului sufletelor noastre atunci când pretutindeni în jurul nostru se află doar beznă. Scriitorul Edmond Rostand spunea: „MAI ALES NOAPTEA ESTE FRUMOS SĂ CREDEM ÎN LUMINĂ!“. Atunci când ne simţim singuri, atunci când suntem bolnavi şi abandonaţi, atunci când suferim foarte tare, atunci când suntem foarte trişti, reuşim să ieşim din prăpastia în care ne aflăm numai pentru că suntem capabili să nu ne pierdem speranţa.


Speranţa este mica floare ce se află pe planeta sa pustie şi pe care Micul Prinţ o udă fără încetare pentru ca ea să trăiască şi să fie un martor necesar al iubirii
 
„NUMAI ATUNCI CÂND CREDEM CU PUTERE ÎN TRANDAFIRI, ÎI FACEM SĂ ÎNFLOREASCĂ MULT MAI REPEDE“.(Anatole France )
 
Maine va rasari din nou soarele. Traim in imperiul lui. Si nu vom putea evada niciodata. Luptam pentru stropul nostru de fericire, pentru picatura de fericire la care fiecare muritor are dreptul. Ma ingrozeste gandul ca nu va dura. Ca din marea clipa nu ramane decat amintirea. Valuri tumultoase leaga uneori corabia sperantei. Tu esti minunea vietii mele. Pana la tine si dupa tine, neantul. Iubirea ta a atins o coarda din taramul necunoscut al sufletului meu. Viitorul a renascut din trecut.

Timpul trece-n galop peste râuri si vise.

Peste oameni si flori,mii de clipe
Zboară prin nori,prin gânduri si stele,
Furând tinereţea si forţa din ele.


Timpul trece si ia frumuseţe ,
Bucuria o transformă-n tristeţe
Bogăţia o transformă-n mărunt ,
Si te-ntrebi de ce esti cărunt?


Timpul trece... N-asculta ca vrei sa mai fii
Tânăr,bogat si cu mari bucurii.
Te trezeşti dintr-o data jefuit de noroc
Si nu poti sa termini nici ultim joc.


Daca timpul iti ia tot ce ai tu mai bun ,
Si crezi ca nu poti sa mai mergi pe-acest drum
Foloseşte-ti speranţa! E tot ce-a ramas.
Speranţă ce timpul n-o ia într-un ceas.


Speranţa ca lumea se va schimba,
Ca timpu-un uitare va trece cândva .
Speranţa veciei,speranţa de-a fi
Tânăr, bogat si cu mari bucurii.