In lume am pornit, să caut să găsesc,
Tot ce-i curat, adevărat si aurul ceresc.
Din frimituri de rouă-n zori croite azi,
Am tot cules lumina lor din flori de brazi.
Am adunat lumini din lumile cereşti.
Apoi am învăţat si limbile-omeneşti.
Am învăţat să zbor cu inimi de granit,
Croind livezi de nori in suflet ofilit.
Am învăţat s-ofer comori din legământ.
Aş vinde tot ce am s-ofer al meu cuvant.
Teluricul meu glas cuvânta celor mulţi,
Nu prea rezolv nimic, înseninez doar frunţi.
Am învăţat să cred că munţii au si gând,
Că ei trăiesc ca eu să ştiu că pot să-i mut.
Am înţeles cum să dezleg misterul din trecut,
Si am deschis sertarul tainelor din vechiul legământ.
Am discutat cu-atomul din ultimul meu vers,
Si l-am lăsat să zburde mereu prin Univers.
L-am îndreptat spre tine, spre-un neuron pribeag,
Dar mâine va pieri, chiar de îmi este drag.
Aveam ieri, toată lumea, dar nu aveam nimic,
Aveam un colţ de rai in sufletu-mpietrit.
Credeam, ştiam, învăţăm, culegeam,
Dar parcă din suflet lipseau; si plângeam...
Dar la pomul uitat, lepădat de pagâni,
Am uitat să privesc, am uitat să rămân.
Am crezut că-i mai bine să tac si să sper.
Decât să mă rog, rodul Lui să il cer.
Dar cui să il cer si cine să-mi dea?
De ce să mă rog?! Aş cădea de pe stea...!
Un veşnic cuvant si pomul vorbi,
Îmi spuse să gust cat încă e zi.
Parcă timpul stă-n loc, cand gusti rodul Lui,
Parcă totul e viu,parcă totul e-al Lui.
Rodul Sau e iubire, iar pomul e El,
Cel ce-aduce iubire in inimi de fier.
Poţi să ai ploi de lacrimi si eterne comori,
Poţi să ai aur pur si aripi să zbori.
Dacă n-ai rodul Sau, eşti demon nu crai,
Eşti soclu de gheaţă; decăzut azi din rai.
Poţi să ai tu clepsidra si nisipul din ea,
Poţi să ai cerul tot si lumina de stea.
De nu ai iubire, ai sufletul brut.
Eşti stea decăzută, eşti luceafăr trecut.
De simţi că din suflet lipseşte ceva,
Nu aştepta, nu ezita.
Gusta din fruct cat încă e zi.
Îţi garantez, vei prinde veşnicii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu