Din umbra tacerii

Din umbra tăcerii ascunsă-ntre nori,

Aştept noi speranţe din noile ploi.

Aştept noi rafale-n torente de har,

Potop de lumină in inimi de jar.

Din lacrimi eterne coborâte-n abis,

Aş vrea să culeg un colţ mult promis.

Din vremea trecută, din timpul rămas,

Aş vrea să alerg, urcând pas cu pas.

Din negura vremii potopită-n cuvant

Din sfera de praf învelită-n pământ

Aş vrea să aleg doar comorile Lui,

Doar potop de lumină-ntr-o lume hai hui.

Din sufletul bocnă al pădurii de pin,

Aş vrea să topesc doar aurul fin.

Din ceata de zimbrii ce zboară prin zori,

Aş vrea să ating doar aripa lor.

Din zgomotul vremii ce-atacă-n timpan,

Ascult doar Cuvântul ce mă scoate la mal.

Ascult doar speranţa ce mă face să zbor,

Să zbor si să uit că-i timpul să mor.

Din lumi si popoare cules-am comori.

Din timp am ales doar şoapte de flori.

Am sperat că din beznă s-adun doar lumini.

S-alerg printre sori risipind flori de pin.